|
Introducere |
 In
Romania legislatia curenta privitoare la achizitiile publice,
parteneriatele public-private si concesiuniile sufera in momentul de
fata o modificare pe linia incercarilor continue ale tarii de a–si onora
obligatiile asumate prin Tratatul de Accesiune la Uniunea Europeana.
Prin acest Tratat, Romania trebuie sa-si finalizeze intentiile de a avea
un sistem de achizitii publice pe acceasi linie cu cel stabilit de
aquis-ul comunitar din UE. Sistemul de achizitii publice actual, desi
imbunatatit fata de versiunile anterioare, este considerat ca inadecvat
pentru a indeplinii cerintele Romaniei de aderare la UE. Pentru a
indeparta aceste neajunsuri autoritatile romane pregatesc o serie de
masuri legislative in prima jumatate a anului 2006, care aduc modificari
semnificative sistemului de achizitii publice. Investitorii, atat din
Romania cat si din strainatate, care sunt interesati sa liciteze pentru
achizitiile organizate de guvernul sau institutiile romanesti sunt
sfatuiti sa aibe in vedere neajunsurile care inca afecteaza sistemul
actual dar si schimbarile prefigurate.
Acest material are in vedere sistemul legal si institutional din Romania
in legatura cu achizitiile publice; pozitia actuala a acestui regim,
neajunsurile lui precum si eventualele sectoare de imbunatatire pentru
viitoarele initiative legislative ale lui 2006. Editiile anterioare ale
Romanian Digest, in special cele din septembrie 2003 si decembrie 2004
cu privire la parteneriatul public-privat au atins deja unele puncte in
legatura cu oferta publica, astfel ne mai fiind mentionate aici. Totusi
este sufficient a spune ca modificarile prevazute pentru achizitiile
publice in prima jumatate a anului 2006 vor afecta in acelasi fel si
regimul parteneriatelor public-private si al concesiunilor din Romania. |
|
[ Up
to Contents ] |
|
Ce sunt achizitiile publice? |
In general termenul de achizitii publice este folosit pentru a descrie
obtinerea de munci, stocuri si servicii de catre autoritati publice
nationale, regionale sau locale. Sectorul public, utilitatile si alte
corpuri specializate ale guvernului mentionate ca “autoritati
contractante” trebuie sa obtina produse si servicii pentru o varietate
larga de activitati. Multe dintre acestea sunt contracte mari ce
trebuiesc facute publice pe plan national sau international. In Uniunea
Europeana valoarea anuala a acestor contracte a fost estimata la 16% din
Produsul Intern Brut (PIB) al tarilor componente pe anul 2004.
Achizitiile publice reprezinta oportunitati semnificative si potential
profitabile pentru companiile private de a alimenta sectorul public in
tara cat si in afara.
Tipurile de contracte folosite la achizitiile publice variaza
considerabil. Unele exemple includ furnizarea de produse ca tehnica de
birou, echipamente de calcul si programe cu licenta, materiale de
iluminat stradal si produse medicale, precum si servicii in domeniul
financiar, asigurari, IT sau facilitati de “know-how”.
Uniunea Europeana a trasat o serie de reguli care acum se aplica si
Romaniei in virtutea obligatiilor bilaterale asumate prin programul de
aderare la UE. In 2004 cele mai importante directive privind achizitiile
publice au fost 2004/17/EC si 2004/18/EC. Mai exact, directiva 18/EC se
refera la coordonarea procedurii pentru acordarea contractelor de
lucrari publice, stocuri si servicii, in timp ce directiva 17/EC se
refera la coordonarea procedurii pentru acordarea contractelor in
sectoare privind apa, energie, transport si servicii postale. Aceste
doua directive le-au inlocuit pe cele 92/50/EEC, 93/36/EEC, 93/37/EEC si
92/38 EEC privind coordonarea procedurilor de acordare a contractelor de
servicii publice, a contractelor de furnizari de produse si a
contractelor in sectoarele de apa, energie, transport si telecomunicatii,
fixand 31 ianuarie 2006 ca termen limita pentru ca statele membre sa se
conformeze acestori reglementari.
Principiile aflate la baza acestor reguli precum si a altora sunt
inlaturarea barierelor si deschiderea unei noi piete, competitive si
nediscriminatorii. Regulile sunt menite sa asigure libertatea de miscare
a bunurilor si serviciilor in Uniunea Europeana si sa asigure ca
deciziile de achizitii in sectorul public sunt luate valorand sumele
obtinute prin concurenta. |
|
[ Up
to Contents ] |
|
Legislatia actuala in Romania |
Sistemul de achizitii publice in Romania este reglementat de Legea
212/2002, prin aprobarea Ordonantei de Urgenta 60/2001 si prin
implementarea normelor sale din Hotararea Guvernului 461/2001 cu
modificari. Alte acte importante si directive interne includ:
- Legea 219/1998 cu privire la sistemul concesiunilor, modificata de
Legea 528/2004 pentru modificarea si completarea Ordonantei de Urgenta
16/2002 privind contractele de parteneriat public-privat;
- Ordonanta de Guvern 16/2002 modificata prin Legea 470/2002,
Ordonanta de Urgenta 15/2003, Legea 293/2003 si Legea 528/2004;
- Hotararea de Guvern 1587/2003 cu privire la procedura concilierii
pentru rezolvarea disputelor privitoare la acordarea contractelor de
achizitii publice;
- Hotararea de Guvern 1186/2001 pentru achizitii in sectorul
apararii nationale;
- Ordinul Ministerului Finantelor Publice 1012/2001 si Ordinele
Comune ale Ministrului Finantlor Publice si a Ministrului Lucrarilor
Publice, Transportului si Locuintei 1013/873/2001 si 1014/874/2001
care reglementeaza structura, continutul si folosirea “Documentatiei
Standard pentru Elaborarea si Prezentarea Ofertei” pentru achizitiile
publice de bunuri, servicii si alte “munci” variate.
Desi o descriere in detaliu a regimului legislativ curent privind
achizitiile publice este peste scopul urmarit de acest material, este
suficient sa amintim ca regimul legislativ al achizitiilor publice este
considerat ca imbunatatit fata de practicile anterioare. Un raport din
iunie 2005 al organizatiei SIGMA, care este o initiativa comuna a OECD
si UE, conclude ca “un efort semnificativ a fost infaptuit in
dezvoltarea legislatiei primare si secundare, rezultand un cadru legal
actual (privind achizitiile publice) ce include acum documente de oferta
standard, instructiuni, modele si forme de contract.
Alte trasaturi esentiale ale regimului actual include urmatoarele:
- Legislatia achizitiilor publice actuala acopera toate autoritatile
publice si institutiile de la toate nivelele de guvernamant. Formele
legale (atat cele publice si private) ce actioneaza in sectorul
utilitatilor sunt de asemenea cuprinse atata timp cat ele detin o
pozitie de monopol sau le-au fost acordate drepturi speciale sau
exclusive.
- Procedura de achizitii de baza in cele mai multe cazuri in care
suma este mai mare de 40.000 € este una deschisa si limitativa. Dar se
poate folosi procedura negocierii in situatii clar definite.
- Legislatia curenta privind achizitiile publice este in mare parte
bazata pe textele directivelor Comunitatii Europene adoptate inainte
de autorizarea directivelor europene din 2004.
- Procedura achizitiilor publice stabileste standarde comune
regulilor privind publicitatea. Anunturile de oferta, ofertele
acceptate si notele indicative sunt publicate in Monitorul Oficial.
- Autoritatea publica actionand ca organ de achizitii este obligata
sa formeze o comisie de oferta si sa precizeze toate sarcinile si
responsabilitatile in legatura cu contractele sale de achizitii.
Entitatea contractanta formal acorda si finalizeaza contractul in
acord cu decizia comisiei.
|
|
[ Up
to Contents ] |
|
Criticile regimului actual: Raporturile UE
si SIGMA |
 Cea
mai recenta apreciere a Comisiei Europene cu privire la progresele
Romaniei in domeniul achizitiilor publice este continuta in “Raportul de
Monitorizare Curpinzator pentru Romania 2005” al Comisiei Europei. Desi
Romania a facut un progres real prin prisma noului regim, Raportul
continua sa il numeasca o “zona de ingrijorare semnificativa” si noteaza
ca ”eforturile legislative pentru a se alinia complet la aquis-ul
comunitar trebuie continuate”. Potrivit Raportului aceste eforturi vor
trebui sa includa inlocuirea directivelor EU din 2004, precum si
“elaborarea unui cadru legal coerent si cuprinzator pentru achizitiile
publice incluzand reguli armonizate privind concesiunile si
parteneriatele public-private, un cadru coordonat privind achizitiile
online precum si un mecanism independent si eficient pentru rezolvarea
erorilor. Raportul continua subliniind ca ”Romania trebuie sa
demonstreze angajament continuu in respectarea si impunerea unei
proceduri de achizitii publice transparente si competitive” pentru a
evita abuzurile semnificative din trecut. In final raportul conclude ca
“sunt necesare eforturi semnificative pentru a intari capacitatile
administrative atat la nivel central cat si operational ale entitatilor
importante implicate in achizitii publice. Procedurile administrative si
sistemele de monitorizare si control ale activitatilor de achizitii
publice vor trebui substantial modernizate”.
Pe aceeasi linie de criticism aratat de UE, Raportul SIGMA 2005 adauga
faptul ca imbunatatirile legislative au fost umbrite de progrese
intarziate in doua sectoare principale: i) aplicarea legislatiei noi si
existente, coordonarea institutionala si formarea de personal
responsabil si managerial, ii) mecanisme inadecvate de monitorizare si
rezolvare a reclamatiilor. Acestea sunt dezbatute mai pe larg in
continuare:
a) Aplicarea legislatiei, coordonare si formare profesionala
Potrivit raportului SIGMA, “sistemul de achizitii publice trebuie
imbunatatit la nivel operational pentru a asigura practici achizitionale
uniforme si deschise precum si pentru a promova competitia pe piata
interna”. Potrivit Raportului SIGMA, sistemul actual este deficitar din
mai multe motive:
- Inconsistenta si incapacitatea unitatilor contractante de a
desfasura achizitii publice eficiente. In timp ce unele ministere si
alte corpuri incluse in legislatia achizitiilor publice (incluzand
marile utilitati) au dezvoltat proceduri de achizitii publice si
practici interne de luare a deciziilor eficiente, mari dificultati
raman totusi in cadrul guvernului si a entitatilor publice mari.
- Entitatile achizitoare nu au reusit sa creeze in structura lor
unitati separate specializate in procese de achizitie. Drept rezultat,
putini angajati ai acestora vad achizitiile publice ca pe o
oportunitate de cariera pe termen lung, nedezvoltandu-si astfel
calitati profesionale in acest domeniu.
- Pe langa functiile de raportare dintre unitatiile achizitoare si
un corp central de achizitii, exista putine legaturi clare intre
diferitele elemente din sistem. Astfel necesarul de “know-how” nu este
circulat de la o institutie la alta decat daca aceasta coordonare nu
este facuta la nivel central.
- Intregul sistem de achizitii sufera de o slaba comunicare, atat in
interiorul cat si in exteriorul sistemului. De ex: desi Romania a
publicat aproximativ 8.000 de oferte in Monitorul Oficial numai circa
6.000 de atribuiri de contracte s-au inregistrat, ceea ce inseamna ca
aproximativ 2.000 de oferte nu au fost luate in seama. Mai mult, prea
putine informatii exista cu privire la acordarea contractelor de tip
mic si mediu pana la 100.000 €.
- Lipsa unor unitati specializate de achizitii in cadrul entitatilor
publice mari de la nivel guvernamental central si local reduce
capacitatea profesionala a managerilor responsabili cu achizitiile.
- Programele recente de formare profesionala, desi un pas in
directia buna, au avut totusi un impact nesemnificativ asupra nevoii
actuale a Romaniei. De ex: doar aproximativ 1.000 de persoane din
10.000 predispuse formarii in domeniul achizitiilor publice au reusit
sa aiba parte de un training pana la sfarsitul lui 2004.
b) Mecanisme inadecvate de monitorizare si rezolvare a
reclamatiilor
Auditul achizitiilor publice este una din functiile Curtii Romane de
Audit cand se ocupa de entitati (inclusiv centrale si locale, alte
organizatii bugetare autonome si utilitati) aflate sub mandatul sau de
audit. Potrivit Raportului SIGMA “este cunoscuta incapacitatea Curtii de
Audit de a conduce asemenea operatii de audit si multe vor trebui
indeplinite pentru a intari procedura in acest sector”. In plus,
tehnicile actuale de audit implica doar o trecere in revista a
aspectelor formale a procedurii de achizitie (ex: conformintatea cu
normele legale), dar procedurile si indrumarile curente ale Curtii de
Audit privind performanta auditului (ex: analizarea eficientei fiecarui
corp de achizitii) aproape ca lipseste. In domeniul analizei
reclamatiilor, Raportul SIGMA mentioneaza lipsa mecanismelor de
solutionare a plangerilor. De exemplu multe aspecte deschise cailor de
atac sub Directivele UE 2004, in special cu privire la procedura de
conciliere si atestare lipsesc sub legea romana. In plus, instantele
romanesti trebuie sa-si dezvolte abilitatile de a judeca plangeri si
acorda despagubiri ofertantilor participanti in lupta cu institutiile
publice romanesti. |
|
[ Up
to Contents ] |
|
Eforturile Romaniei de a moderniza Sistemul
in 2005 |
Pentru a remedia cel putin unele din neajunsurile aratate de rapoartele
UE si SIGMA, autoritatile romane au adoptat cateva acte legislative in a
doua jumatate a 2005, dintre care mai importante sunt: i) Hotararea de
Guvern 901/2005, ce sustine strategia de reforma a sistemului de
achiziti publice pentru anii 2005-2007; si ii) Ordonanta de Urgenta
74/2005 ce infiinteaza Autoritatea Nationala pentru Reglementarea si
Monitorizarea Achizitiilor Publice (“ANRMAP”).
a) Strategia 2005-2007
Strategia adoptata de Guvernul Romaniei a fost realizata prin consultare
cu oficiali ai UE si are ca obiectiv adaptarea legala si institutionala
precum si adoptarea practicilor UE in domeniu si stimularea eficientei,
transparentei si competitivitatii sistemului de achizitii publice pe
linia Directivelor UE din 2004. Alaturi de aceste modificari,
autoritatile romane s-au angajat sa inainteze rapoarte semianuale
privind progresul inregistrat catre UE.
Conform autoritatilor romane, indrumarile sunt menite sa imbunatateasca
cadrul legal existent si sa intareasca capacitatea autoritatilor privind
initiativa reformei legislative. Noile legi despre achizitiile publice
trebuie sa intre in vigoare cu cel putin 6 luni inainte ca Romania sa
adere la UE. Totusi, ajustand legislatia Romaniei cu cea din UE nu este
decat primul pas al strategiei. Al doilea pas consta in intarirea
capacitatii autoritatilor de a adopta legi pentru achizitiile publice la
nivelul tuturor autoritatilor contractante romane , atat centrale cat si
locale, la nivelul acestor structuri intitutionale, cu intentia de a
reglementa si monitoriza activitatile de achizitii publice, toate
acestea contand mult in inlaturarea temerilor inaintate de rapoartele UE
si SIGMA.
O comisie alcatuita din secretari de stat din diferite ministere din
Romania, ca ministerele de Intergrare Europeana, de Finante, de Justitie,
de Transport, ai Lucuintei si Turismului, ai Comunicatiilor si IT si
Ministerului Apelor si Mediului vor monitoriza evolutia implementarii
masurilor in concordanta cu Strategia 2005-2007. Comisia se va intalni
de 4 ori pe an sau ori de cate ori este nevoie, dar nu este inca sigur
care va fi rolul diferitelor organizatii neguvernamentale sau a
Autoritatii Nationale pentru Reglementarea si Monitorizarea Achizitiilor
Publice in cadrul discutiilor.
b) Autoritatea Nationala
Al doilea eveniment important din 2005 este infiintarea unui corp de
coordonare si anume Autoritatea Nationala pentru Reglementarea si
Monitorizarea Achizitiilor Publice, ce are atributii de coordonare si
perfectionare a regimului de achizitii publice, atat din perspectiva
institutionala cat si legislativa. Acestei Autoritati i-a fost acordata
puterea de ”monitorizare, evaluare si control” a folosintei documentelor
standard de achizitie, in special ofertele, puterea de a asista
activitatile civile de formare a functionarilor, precum si puterea de a
reprezenta autoritatile romanesti in toate corpurile consultative de
achizitii publice in care UE este si ea participanta. Astfel, i-au fost
acordate unele responsabilitati si puteri detinute inainte de alte
departamente din cadrul Ministerului Finantelor Publice si Ministerului
Transportului, Constructiilor si Turismului.
ANRMAP si-a inceput activitatea in octombrie 2005 si va incorpora maxim
125 de persoane (majoritatea fiind din ministerele de Finante si
Transport), desi ramane inca o intrebare cu privire la resursele ce le
va avea la dispozitie. La fel de neclara este si autoritatea ANRMAP
avand in vedere ca legislatia actuala in mod explicit subordoneaza
puterile ANRMAP, Guvernului Romaniei. De asemenea se prefigureaza un
puternic rol al ministerelor asupra ANRMAP in perioada 2005-2007.
Trebuie adaugat ca nici in acest moment normele de reglementare a ANRMAP
nu au fost elaborate, astfel ca le vom astepta in 2006. |
|
[ Up
to Contents ] |
|
Concluzii |
 Considerand
deficientele sitemului de achizitii publice din Romania nu este doar o
buna strategie alaturarea Romaniei la UE, dar este si un bun remediu
pentru rezolvarea unor rele ce chinuie institutiile publice romanesti.
Un sistem de achizitii publice deficitar in general inseamna ca banii
sunt deviati a umple buzunarele oficialilor si a rasplati pe
castigatorii nemeritosi a ofertelor publice. Pe de-asupra mai inseamna
achizitionarea de bunuri si servicii de calitate inferioara de catre
institutiile publice romanesti – si de catre publicul larg. Drumurile
gaurite, infrastructura aproape ruinata si slab aprovizionatele sectoare
publice din Romania vorbesc de la sine despre calitatea proasta de
conducere la nivel guvermamental.
In acest sens, nu putem decat sa apreciem infiintarea ANRMAP care va
crea, monitoriza si reforma regimul existent in unul in concordanta cu
normele UE si cu nevoile sectorului public romanesc. Asteptam, de
asemenea, o implementare onesta, consistenta, eficienta si transparenta
a strategiei 2005-2007, pentru ca regimul, deja imbunatatit, de
achizitii publice din Romania sa se ridice la cerintele morale si legale
necesare pentru integrarea in Uniunea Europeana in 2007. |
|
[ Up
to Contents ] |
Editors Note: It is our policy not to mention our clients by name in
The Romanian Digest™ or discuss their business unless it is a matter of
public record and our clients approve. The information herein is correct
to the best of our knowledge and belief at press time. Specific advice
should be sought from us, however, before investment or other decisions
are made.
Copyright 2006 Rubin Meyer Doru & Trandafir, societate civila de avocati.
All rights reserved. No part of The Romanian Digest™ may be reproduced,
reused or redistributed in any form without prior written permission
from the publisher.
|
RUBIN MEYER DORU & TRANDAFIR
societate civila de avocati
Str. Putul cu Plopi, Nr.7, Sector 1
Bucharest, Romania
Tel: (40) (21) 311 14 60
Fax: (40) (21) 311 14 65
E-Mail:
office@hr.ro
VISIT OUR WEB SITE:
http://www.hr.ro
The Romanian Digest Archive
|
AFFILIATED WITH:
Herzfeld & Rubin, P.C.
125 Broad Street
New York, NY, 10004
Tel: (212) 471-8500
Fax: (212) 344-3333
http://www.herzfeld-rubin.com
Herzfeld & Rubin LLP
1925 Century Park East
Los Angeles, California 90067
Tel: (310) 553-0451
Fax: (310) 553-0648
Chase, et al.,Herzfeld & Rubin, LLC
5N Regent Street
Livingston, New Jersey 07039
Tel: (973) 535-8840
Fax: (973) 535-8841
Israeli Affiliated Law Firm
Balter Guth Aloni & Co.
Textile Center, 2 Kaufman Street, 68012
Tel Aviv, Israel
Tel: (972)-3-5111-111
Fax: (972)-3-5102-166 |
 |
|
New York — California — New Jersey — Romania |
|
If you no longer wish to receive emails
from us, please send an e-mail with UNSUBSCRIBE
in the subject line to
Romanian.Digest@hr.ro. |
|
