|
Introductere |
|
În ediţiile din decembrie 2005 şi aprilie 2006 ale Romanian Digest™,
am discutat despre Fondul Proprietatea – încercarea Statului Român de a
acorda despagubiri victimelor confiscărilor abuzive ale locuinţelor şi
proprietăţilor de către autorităţile comuniste după 1945. Ne-am exprimat
speranţa că Fondul va fi o oportunitate extraordinară pentru
autorităţile române de a îndrepta greşelile comise împotriva
proprietarilor unor imobile din era ante-comunistă în cazurile în care
aceste imobile nu mai puteau fi restituite în natură, conform regimului
prevazut de Legea 10/2001, aşa cum a fost modificată prin legea
247/2005. Hotărârea Guvernului nr. 1481/2005 a fost adoptată pentru a
înfiinţa Fondul şi pentru a oferi posibilitatea de compensare a acelor „foşti
proprietari” prin acordarea de acţiuni in cadrul Fondulu,i proporţional
cu valoarea pretenţiilor acestora. Am văzut în Fondul Proprietatea un
exemplu pentru alte naţiuni europene care se confrunta cu probleme
similare legate de restituire – un moment unic în care România ar fi
putut să impună lumii un model de virtute. Fondul a fost organizat ca
societate de investiţii financiare "closed-end" care emite acţiuni
pentru compensarea cererilor de restituire. La primirea acţiunilor,
beneficiarul devine acţionar al unuia din cele mai mari fonduri
est-europene. Fondul deţine în prezent un portofoliu de acţiuni la unele
din cele mai cunoscute societăţi din România, totalul activelor acestuia
fiind estimat la aproximativ 3,9 miliarde Euro. Cu toate acestea,
funcţionarea Fondului a fost amânată nepermis de mult, aducându-se
astfel, in mod indirect, beneficii unor persoane influente din mediul
afacerilor. |
|
[ Up
to Contents ] |
|
Întârzierile în listarea Fondului |
Prioritatea cea mai urgentă este listarea Fondului Proprietatea la Bursa
de Valori Bucureşti, fără de care acţiunile Fondului nu pot fi
tranzacţionate in mod liber. Pe baza unei interpretări discutabile a
unora din legile existente, Fondul nu poate fi listat la Bursa de Valori
Bucureşti înainte de listarea tuturor societăţilor din portofoliul
acestuia. Unele din cele mai mari societăţi din portofoliul Fondului,
cum ar fi Loteria Naţională, Imprimeria Naţională, Transelectrica şi
Transgaz nu sunt în prezent listate la bursă. În aceste circumstanţe, în
lipsa legislaţiei care ar permite Fondului să fie listat fără ca toate
entităţile din portofoliul său să fie deja societăţi publice, listarea
Fondului la bursă poate fi intârziată mulţi ani – iar beneficiile
restituirii ar deveni efemere pentru cei mai mulţi dintre petenţi, care
au deja vârste înaintate.
Cunoscând această problemă, Guvernul României a elaborat o ordonanţă
care conţine o serie de măsuri care ar inlesni listarea Fondului la
Bursa de Valori Bucureşti. Inca din luna iulie , adoptarea ordonanţei a
fost descrisă ca „iminentă”, iar textul versiunii de lucru a ordonanţei
a fost postat câteva luni pe site-ul Guvernului la
www.cancelarie.ro. Cu toate
acestea, ordonanţa nu a fost încă adoptată.
În timp ce ordonanţa trenează de şase luni sub un nor de tăcere,
petenţii sunt din ce în ce mai îngrijoraţi de lipsa progreselor vizibile
în ce priveşte listarea Fondului. Aceştia pun la îndoială hotararea
Guvernului de a continua procesul de listare şi cântăresc motivele
întârzierii listării Fondului. Din nefericire, aceste întârzieri au
susţinut, fie si indirect, o serie de interese locale de afaceri, care
ar fi putut fi afectate de Fond in cazul listarii Fondului. |
|
[ Up
to Contents ] |
|
Consideraţii avute în vedere la crearea
Fondului |
|
În perioada din iulie până acum, criticii Fondului care
au tăcut de la implementarea acestuia au reapărut, criticând diferite
aspecte. Aproape toţi se angajează într-o retorică politică lipsita de
sinceritate, neoferind alternative viabile. Ca
orice altă idee, Fondul Proprietatea nu este perfect. Dar este o soluţie
bine echilibrată, care tine seama de mai multe constrângeri. Aceste
constrângeri impun ca orice soluţie de restituire:
-
 să
implice o plată rapidă şi uşoară având în vedere că majoritatea
petenţilor sunt în vârstă şi nu vor mai trăi încă 10-15 ani ca să
poată, spre exemplu, să astepte data scadentei obligaţiunilor sau
alte instrumente similare de valoare mai mică;
- să fie acceptabilă din
perspectiva Bugetului, respectiv să ofere o manieră de plată care să
nu forţeze Statul Român să plătească 4 miliarde euro în numerar;
- să nu pericliteze
capacitatea de îndatorare pe termen lung a Statului Român – în
special în această perioadă în care România trebuie să se
auto-finanţeze cu 3,5 miliarde euro pe an pentru a primi fonduri
europene (o plată directă în numerar ar implica, în fapt, renunţarea
la valoarea acestor fonduri pe un an de zile -- 3,5 miliarde euro
înseamnă, de exemplu, 400-600 km de autostradă – un cost social pe
care nici un guvern nu îşi permite să îl plătească);
- să nu creeze inflaţie – plata rapidă în numerar
a mai multor miliarde de euro ar avea un efect devastator asupra
inflaţiei şi asupra echilibrului plăţilor – beneficiarii plăţilor
compensatorii reprezintă aproximativ 0,5-1% din întreaga populaţie,
dar pentru o soluţie de plată în numerar, compensaţia s-ar plăti,
efectiv, din contribuţiile tuturor celorlalţi cetăţeni români care
ar fi supuşi în mod incorect unei inflaţii galopante ca un fel de
pedeapsă colectivă.
|
|
[ Up
to Contents ] |
|
Beneficiile Fondului ameninţă activităţile
ilicite |
Persoanele care au conceput iniţial Fondul nu au luat in considerare
doar limitările de mai sus, ci au încercat şi să dezvolte o metodă de
restituire care să nu transforme o oportunitate într-o povară. Şi din
acest punct de vedere, Fondul oferă României mai multe avantaje
importante.
Fondul reprezintă un instrument important de a consolida economia de
piaţă prin imbratisarea principiilor capitaliste de către oamenii
obişnuiţi din România. Ceea ce a făcut guvernul Thatcher în Marea
Britanie în decursul timpul ar fi făcut în România peste noapte prin
transformarea a 150.000 de oameni în acţionari ai un companii listate la
bursă. În plus, listarea Fondului ar introduce cu adevărat buna
guvernanţă corporativă în sectorul energetic controlat de stat.
Nemulţumirile publice manifestate în prezent privind industria
energetică din România nu ar avea un caracter atât de dramatic dacă
metodele transparente corespunzătoare bunei guvernanţe ar fi fost
implementate la momentul privatizării. Cel mai important însă este
faptul că Fondul ar reduce importanţa Statului şi a controlului politic
exercitat de acesta asupra economiei româneşti prin ceea ce, de fapt,
constituie o forma virtuala de privatizare. Intervenţia politicului în
piaţă s-ar evapora aproape complet de vreme ce Consiliul Director al
Fondului ar lua decizii exclusiv pe baza unor principii comerciale
sanatoase. Listarea Fondului ar elimina mult din capacitatea unor
elementel ale comunităţii de afaceri din România de a manipula parti ale
economiei României.
Pentru susţinătorii Fondului, a fost foarte clar de la bun început că
adevărata luptă se va da pe acest front împotriva neo-comuniştilor şi
grupurilor neocomuniste/conservatoare şi împotriva acelora care, într-un
fel sau altul, beneficiază de pe urma companiilor de stat. Înţelegerea
acestui lucru permite unei persoane să aprecizeze de ce Fondul a fost
atacat atât de dur de reprezentanţii acestor grupuri şi de ce procesul
de adoptare a ordonanţei a fost practic îngheţat sub un val de tăcere. |
|
[ Up
to Contents ] |
|
Beneficiile cupoanelor pentru conversia în
acţiuni |
Un factor cheie în întârzierea listării Fondului l-a constituit efectul
pe care listarea l-ar avea asupra anumitor oportunităţi de „afaceri”.
Unii reclamanţi îndreptăţiţi să primească despăgubiri au primit din 2003
titluri de despagubire de la Ministerul de Finanţe. Aceste titluri s-au
tranzacţionat, intr-o forma sau alta, proprietarul lor final avand
dreptul să le convertească în acţiuni ale Fondului. La început, aceste
titluri au fost tranzacţionate la valori foarte reduse de vreme ce,
iniţial, nimeni nu ştia când şi cum vor putea fi tranformate în bani.
După ce procesul de listare al Fondului s-a accelerat (iniţial se
aştepta ca aceasta sa aiba loc în vara anului 2006), discount-ul initial
de circa 70-80% la care aceste titluri se tranzactionau a scăzut până la
40 – 30 % în mai 2006. Imediat după ce procesul a fost, de facto, sistat,
aceste discount-uri au crescut din nou la 70%. În acest sens, merită
menţionată corelaţia inversă între aceste discount-uri şi preţul
actiunilor SIF-urilor. De asemenea, având în vedere că doar un număr
relativ redus de titluri au fost eliberate – mare parte din cererile în
valoare de 3,9 miliarde trebuie încă rezolvate – o întârziere a listării
acţiunilor Fondului permite „producerea” mai multor titluri, iar
deţinătorii lor, în lipsa unei alte alternative de a le tranforma în
bani, se vor grăbi probabil să le vândă prin tranzacţii private, chiar
şi cu discount-uri semnificative.
În mod evident, cei care cumpără cupoanele de pe piaţă au beneficiat
deja de întârzierea listării acţiunilor Fondului – în timp ce, în mod
reprobabil, solicitanţii mai în vârstă aşteaptă inca sa beneficieze de
masurile de restituire, mulţi dintre ei trăind în mizeria produsă chiar
de hoţia numita nationalizare ale carei efecte reprobabile România s-a
angajat sa le indrepte. Dina pacate, interesele care fac ca procesul de
listare sa fie intarziat par a cântări mai greu decât apelul la justiţie
al victimelor comunismului. |
|
[ Up
to Contents ] |
|
Critici nesincere |
Multe critici publice aduse Fondului au avut în vedere metoda prin care
se va stabili nivelul despăgubirii. Aceste critici pun la îndoială modul,
spre exemplu, în care un activ care a fost vândut Statului pentru doar 2
milioane poate fi evaluat la 20 milioane in cazul unei revendicari. În
mod clar, reclamanţii urmăresc restituirea a ceea cea a fost furat, nu a
ceea ce a făcut guvernul – bun sau rău – în cei şaizeci de ani care au
urmat. Şi cu toate acestea, criticii preferă să atace guvernul întrebând
cum poate fi cineva compensat cu de zece ori mai mult decât ceea ce a
primit guvernul pentru ceea ce ei numesc acelasi bun în urma
privatizării – ignorând faptul că, in mod evident, NU vorbim despre
acelaşi activ. Evaluarea despagubirilor este realizată de auditori care
folosesesc valoarea contabilă a proprietăţii la data confiscării ei ca
şi care, prin utilizarea unui indice de actualizare, ajung la valoarea
actuală a despagubirilor. Deşi astfel nu se ia în considerare valoarea
oportunităţilor de afaceri pe care compania le-a pierdut ca urmare a
nationalizarii, aceasta metoda de calcul este totuşi una rezonabila.
Criticii Fondului s-au concentrat insa pe metodele folosite la evaluarea
Fondului în sine. Cam jumătate din companiile din portofoliul acestuia
sunt listate. Pentru acestea, valoarea lor de piaţă este uşor de
calculat. Restul companiilor se numără printre companiile importante din
România, operând în special în sectorul energetic, petrol şi gaze şi
infrastructură – o adevărată secţiune reprezentativa a economiei
României. Aceste companii sunt evaluate la valoarea lor contabilă.
Criticii care au sugerat că aceasta este o subevaluare ignoră faptul că
toate privatizările unor companii similare din România (şi din
strainatate, de fapt) au produs valori de piaţă semnificativ mai mari
decât valorile contabile. Şi aceste companii au intrat în portofoliul
Fondului la valoarea activelor nete, cu valoarea activelor la valoarea
contabilă istorică. În acest sens, este greşit să se sugereze că
acţiunile Fondului se vor tranzactiona sub valoarea lor nominală, mai
ales în contextul în care România va adera la UE şi al continuării
creşterii economice accentuate care, conform agenţiilor internationale
de rating, se aşteaptă să dureze mulţi ani.
 Însă
acest fapt a generat si critici conform cărora primirea de acţiuni de
către solicitanţi pe baza valorii nominale a Fondului este de fapt un
chilipir, de vreme ce valoarea lor actuală este cu siguranţă mult mai
mare. Fără doar şi poate, formula de calcul mentionata mai sus (în cele
mai multe cazuri) nu ia in calcul valoarea antreprenorială şi de
oportunitate a companiilor nelistate, care poate fi evaluata doar de
cumpărător. Dar reclamanţii nu sunt compensaţi la aceste valori conform
calculelor făcute la valoarea contabilă a bunurilor confiscate pentru că
nici aceste sume nu se cunosc. Spre exemplu, în recenta privatizare a
Transelectrica, un renumit consultant internaţional, pe baza unor
argumente solide, a stabilit, pentru oferta publică iniţială, o valoare
a acţiunilor care s-a dovedit a fi de mai bine de trei ori mai mică
decât valoarea reală de piaţă – şi acest lucru s-a întîmplat la mai
puţin de o lună de la IPO. Transelectrica este una din companiile din
portofoliul Fondului.
Reclamanţii sunt îndreptăţiţi la aceeaşi metodă de evaluare în cadrul
calculelor ce se fac cu privire la valoarea de piaţă a bunurilor. Aşa
cum oportunităţile pierdute în ultimii şaizeci de ani de victimele
nationalizarii nu sunt recompensate în cadrul Fondului Proprietatea, sau
cum nu se oferă bani pentru nefericirea fără margini a celor care au
suferit de pe urma nationalizarii, în acelaşi mod Statul nu are dreptul
de a evalua la mai mult decât valoarea contabilă acţiunile companiilor
pe care îşi propune să le ofere drept compensatie.
În final, am vrea sa amintim ca există câţiva reprezentanţi auto-proclamaţi
ai victimelor nationalizarii, care au fost destul de vehemenţi în presa
română, atacând chiar ideea restiturii prin intermediul Fondului
Proprietatea. Ei o etichetează drept o inşelăciune şi ca un mod de a
evita acordarea de compensaţii adecvate. Ei greşesc, iar eroarea lor de
apreciere este demonstrată în acest articol. Din nefericire însă, aceste
câteva persoane greşit informate au influentat percepţia multor români
care acum cred, în mod eronat, că Fondul nu este modalitate adecvata de
restituire. Acesta este motivul pentru care multe persoane au cazut de
fapt in capcana intinsa de grupuri de profitori care –intr-o forma sau
alta- cumpără în continuare acţiuni/titluri de despagubire la preţuri
foarte scăzute. |
|
[ Up
to Contents ] |
|
Soarta Fondului |
 Ce
se întâmplă dacă guvernul nu emite ordonanţa şi Fondul nu se listează
rapid la bursă? În primul rând, considerăm că indiferent de guvernul
aflat la putere, cutia Pandorei nu mai poate fi închisă. Fondul
Proprietatea trebuie listat de urgenţă. După recunoaşterea valorii
datoriei sale faţă de petenţi prin emiterea de titluri de despagubire,
Statul Român nu mai poate trena şi nu se mai poate răzgândi în privinţa
Fondului Proprietatea, sperând că întreaga problemă va dispărea pur şi
simplu. Statul Român a recunoscut oficial obligaţia sa de a oferi
compensaţie petenţilor, prin urmare trebuie să folosească Fondul
Proprietatea pentru acordarea efectiva a despagubirilor sau trebuie să
efectueze plăţi în numerar. Dacă Statul Român nu acţionează cu
celeritate, persoanele indreptatite la obţinerea de despagubiri vor
utiliza măsuri alternative de convertire a titlurilor în compensaţie
efectivă şi aceste acţiuni vor fi promovate cu succes. A se vedea, spre
exemplu, acţiunile pe care Statul Român le pierde în mod sistematic la
Strasbourg, pierderi care, în cele din urmă, ajung să fie suportate de
contribuabilul român, contrar scopului pentru care a fost infiinţat
Fondul Proprietatea. Mai mult, cetăţenii străini îndreptăţiţi să
primească despăgubiri au la dispoziţie si alte metode juridice, mult mai
eficiente si mai rapide decât calea oferită de Curtea Drepturilor Omului
de la Strasbourg, pe care nu vor ezita sa le folosească in cazul în care
va fi necesar.
În timp ce petenţii mai în vârstă mor literalmente aşteptând să se facă
dreptate, un plan demn de laudă şi bazat pe principii morale e luat în
bătaie de joc şi târât prin jocuri politice absurde. Vocile victimelor
comunismului fac în tăcere apel la justiţie. Îi aude cineva la
Bucureşti? |
|
[ Up
to Contents ] |
Editors Note: It is our policy not to mention our clients by name in
The Romanian Digest™ or discuss their business unless it is a matter of
public record and our clients approve. The information herein is correct
to the best of our knowledge and belief at press time. Specific advice
should be sought from us, however, before investment or other decisions
are made.
Copyright 2006 Rubin Meyer Doru & Trandafir, societate civila de avocati.
All rights reserved. No part of The Romanian Digest™ may be reproduced,
reused or redistributed in any form without prior written permission
from the publisher.
|
RUBIN MEYER DORU & TRANDAFIR
societate civila de avocati
Str. Putul cu Plopi, Nr.7, Sector 1
Bucharest, Romania
Tel: (40) (21) 311 14 60
Fax: (40) (21) 311 14 65
E-Mail:
office@hr.ro
VISIT OUR WEB SITE:
http://www.hr.ro
The Romanian Digest Archive
|
AFFILIATED WITH:
Herzfeld & Rubin, P.C.
125 Broad Street
New York, NY, 10004
Tel: (212) 471-8500
Fax: (212) 344-3333
http://www.herzfeld-rubin.com
Herzfeld & Rubin LLP
1925 Century Park East
Los Angeles, California 90067
Tel: (310) 553-0451
Fax: (310) 553-0648
Chase, et al.,Herzfeld & Rubin, LLC
5N Regent Street
Livingston, New Jersey 07039
Tel: (973) 535-8840
Fax: (973) 535-8841
Israeli Affiliated Law Firm
Balter Guth Aloni & Co.
96 Yigal Alon Street,
Tel Aviv, 67891, Israel
Tel: +972-3-511-1111
Fax: +972-3-624-6000 |
 |
|
New York — California — New Jersey — Romania |
|
If you no longer wish to receive emails
from us, please send an e-mail with UNSUBSCRIBE
in the subject line to
Romanian.Digest@hr.ro. |
|
