| Protectia marcii in Romania |
Marcile reprezinta cuvinte sau simboluri susceptibile
de reprezentare grafica, menite sa diferentieze produsele si
serviciile unei persoane fizice sau juridice de cele apartinand
altor persoane. Desi inregistrarea sa nu este obligatorie, marca
poate fi cheia unei afaceri de succes. Spre a se obtine protectia
unei marci in Romania, un solicitant poate sa o inregistreze la
nivel national, la nivelul Uniunii Europene („UE”) sau la nivel
international.
In Romania, dreptul asupra unei marci este dobandit si protejat in
baza prevederilor Legii nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile
geografice („Legea 84”). Dincolo de dispozitiile privitoare la
conditiile de inregistrare si de obtinere a protectiei unei marci,
Legea 84 contine si prevederi referitoare la inregistrarea
internationala a marcilor. In conformitate cu dispozitiile Legii 84,
in conditiile in care o persoana doreste sa inregistreze o marca
numai la nivel national, aceasta obtine protectie pentru marca sa
doar in Romania. Anterior lunii ianuarie a anului 2007, era
imposibil pentru cetatenii romani si pentru persoanele juridice de
nationalitate romana sa inregistreze o marca la nivel european
apeland la o singura procedura, deoarece Romania nu devenise inca
stat membru al UE. Toate acestea s-au schimbat odata ce statul roman
a devenit stat membru al UE.
Persoanele fizice sau persoanele juridice pot sa isi inregistreze
marcile in Romania la Oficiul de Stat Pentru Inventii si Marci („OSIM”).
Pentru mai multe detalii privind procedura inregistrarii marcii, a
se vedea articolul „Protectia proprietatii intelectuale in
Romania” din martie 2007, din Sectiunea Arhiva-Romanian Digest a
site-ului
http://www.hr.ro/digest_archive.htm .
Pe actuala piata mondiala se considera, in mod evident, extrem de
importanta obtinerea recunoasterii drepturilor asupra marcilor in
alte state decat cel de nationalitate al comerciantului care doreste
sa isi extinda piata de desfacere a produselor si serviciilor sale.
Anterior anului 2007, comerciantii romani trebuiau sa indeplineasca
mai multe conditii pentru a obtine protectie si pentru a-si
inregistra o marca in mai multe state europene. Un asemenea
solicitant era obligat sa isi inregistreze marca in fiecare stat in
care dorea sa obtina protectie. De la data la care Romania a devenit
stat membru UE, orice comerciant roman poate sa isi inregistreze
marca la nivel comunitar. Aceasta presupune ca o marca detinuta de o
persoana fizica sau juridica romana poate fi inregistrata la nivel
comunitar, fara a mai fi necesara inregistrarea acesteia in fiecare
stat membru al UE.
Drept consecinta a aderarii statului roman la UE, in general, toate
marcile inregistrate anterior aderarii la nivel comunitar sunt
recunoscute si protejate si pe teritoriul statului roman, insa
marcile inregistrate anterior aderarii numai la nivel national, in
Romania, nu sunt recunoscute si protejate pe teritoriul celorlalte
state membre UE, daca nu nu au fost inregistrate in fiecare dintre
aceste state sau la nivel european. |
|
[ Up to Contents
] |
| Protectia marcii la nivelul UE |
Pentru a inregistra o marca la nivel UE, solicitantul
trebuie sa depuna cererea in acest sens la Oficiul privind
Armonizarea Pietei Interne (OHIM) - Marci, Desene si Modele
Industriale, avand sediul in Alicante, Spania. Procedura
inregistrarii marcii la nivel comunitar european este prevazuta in
Directiva nr.89/104 a Consiliului UE din 21 decembrie 1988 cu
privire la armonizarea legislatiilor statelor membre in domeniul
marcilor si in Regulamentul nr.40/94 al Consiliului, din 20
decembrie 1993, asupra marcii comunitare. In timp ce Directiva
prevede doar masuri de baza privitoare la buna functionare a pietei
interne nerealizand o reala armonizare a legislatiilor statelor
membre UE in domeniul protectiei marcilor, Regulamentul reprezinta
instrumentul legislativ cu directa aplicabilitate in toate statele
membre ale Uninii Europene.
Marca comunitara reprezinta un sistem independent de protectie in UE,
nefiind un substitut pentru protectia marcii la nivel national. In
cadrul procedurii europene unice si unitare a inregistrarii marcii
pot aparea diverse obstacole, precum imposibilitatea utilizarii
marcii comunitare in unele state membre ale UE. In cazul in care o
marca nationala a fost inregistrata intr-un stat anterior aderarii
acestuia la UE, poate aparea coexistenta unei marci comunitare cu o
marca identica sau similara la nivel national.
De asemenea, cand exista doua marci similare sau identice, una la
nivel national si cealalta la nivel comunitar european, un
comerciant poate fi autorizat sa utilizeze acea marca pe tot
cuprinsul UE, cu exceptia statului in care marca fusese inregistrata
ca marca nationala, sau poate obtine in instanta anularea marcii
nationle. Un astfel de conflict poate fi rezolvat apeland la
principiul vechimii marcii. Acest principiu presupune, pe de o
parte, ca, in cazul in care marca comunitara este cea mai veche,
atunci marca nationala va fi anulata si marca comunitara va fi
utilizata si pe teritoriul unde fusese inregistrata marca nationala,
ca si pe intreg spatiul UE. Pe de alta parte, daca marca nationala
este mai veche, proprietarul poate continua sa o utilizeze in statul
respectiv, iar marca comunitara nu va putea fi folosita pe
teritoriul unde marca este protejata de legea nationala. Aceata
interdictie este valabila atata timp cat proprietarul marcii nu si-a
dat acordul ca altcineva sa utilizeze marca.
Marca comunitara confera drepturi prioritare raportat la toate
marcile subsecvente si la orice alt conflict de drepturi asupra unei
marci anterioare in toate statele membre UE. Aceasta permite
proprietarilor unor marci comunitare nu numai sa isi protejeze
drepturile exlusive asupra marcilor comunitare la nivelul UE, dar si
sa prevaleze asupra unor drepturi nationale ulterioare.
Ca si in cazul marcii nationale, si marca comunitara poate fi
transferata in diferite modalitati precum licentierea, cesiunea sau
francizarea pentru intreaga piata comunitara. Optiunea pentru
tranferul ori cesiunea marcii comunitare este esentiala pentru
managementul unei companii. O marca comunitara poate fi transferata
separat de orice alt transfer de bunuri ale companiei, pentru unele
sau pentru toate produsele si serviciile pentru care a fost
inregistrata. O marca comunitara poate fi, de asemenea, licentiata
pentru toata UE sau pentru o parte a UE, licenta putand fi exclusiva
sau non-exclusiva.
Dupa cum am mentionat mai sus, in cazul inregistrarii unei marci
comunitare, solicitantul obtine protectie unitara in tot spatiul
comunitar european. O asemenea inregistrare europeana produce
aceleasi efecte in fiecare si in toate statele membre UE, iar orice
operatiune de transfer avand ca obiect marca comunitara produce
efecte in intregul spatiu UE.
Inregistrarea unei marci, atat la nivel european cat si la nivel
national, confera proprietarului atat un drept exclusiv de a folosi
marca pentru produse si/sau servicii pentru o perioada de 10 ani de
la data depunerii cereri de inregistrare, cat si un drept de a le
interzice tertilor de a utiliza acea marca sau de a o reproduce in
mod fraudulos. La cererea proprietarului marcii, inregistrarea poate
fi reinnoita la expirarea perioadei de protectie, pentru o alta
perioada de 10 ani. Drepturile ce decurg din inregistrare sau din
reinnoirea inregistrarii pot fi transferate in tot sau in parte cu
titlu oneros sau gratuit. Incepand cu data depunerii cererii,
proprietarul marcii este indreptatit sa interzica tertilor sa
utilizeze sau sa reproduca marca in mod fraudulos.
Natura unitara a marcii comunitare, cuprinzand toate statele membre
UE, inseamna o procedura si un management mult mai simplu, precum o
singura cerere, o singura limba ceruta in desfasurarea procedurii de
inregistrare, un singur centru administrativ si un singur dosar ce
trebuie analizat. Este o procedura simplificata si solicitantii o
pot desfasura atat in fata autritatilor nationale in domeniu, cat si
direct la OHIM.
Numai dupa ce a obtinut inregistrarea unei marci, comerciantul
dobandeste un drept de proprietate asupra ei. O simpla utilizare a
unei marci nu confera unui comerciant nici un fel de protectie, iar
cu cat o companie inregistreaza mai repede o marca comunitara, cu
atat mai sigur ii va fi locul pe piata. |
|
[ Up to Contents
] |
| Protectia internationala a marcii |
| Dincolo de posibilitatea de a inregistra si de a
obtine protectia unei marci la nivel national si/sau comunitar, un
solicitant poate obtine protectia unei marci la nivel international
in conformitate cu procedura prevazuta de Organizatia Mondiala a
Proprietatii Intelectuale, avand sediul la Geneva, Elvetia. Acest
mecanism procedural international se bazeaza pe Acordul de la Madrid
privind inregistrarea internationala a marcilor din 1891 si pe
Protocolul de la Madrid din 1989 („Sistemul de la Madrid”),
fiind aplicabil unui numar mare de state de pe tot mapamondul,
inclusiv statelor membre UE, Statelor Unite ale Americii, precum si
altor state situate pe alte continente. Sistemul de la Madrid
confera proprietarului unei marci posibilitatea de a obtine
protectia unei marci in mai multe state prin simpla depunere a unei
cereri de inregistrare a unei marci direct la autoritatea nationala
sau regionala in domeniu. O marca internationala astfel inregistrata
este echivalenta cu inregistrarea acelei marci in fiecare dintre
statele desemnate de catre solicitant, producandu-si efectele in
fiecare dintre aceste state. Daca autoritatea competenta in materie
dintr-un stat anume nu a dat aviz de refuz pentru acordarea
protectiei unei marci intr-un anumit termen, atunci acea marca este
recunoscuta ca fiind inregistrata si protejata ca si cum procedura
ar fi fost completa la nivelul statului respectiv. Sistemul de la
Madrid, de asemenea, simplifica procedurile ulterioare privind marca,
avand in vedere ca este posibila depunerea unei cereri de modificare
sau de reinnoire a inregistrarii unei marci utilizand o singura
procedura. |
|
[ Up to Contents
] |
| „Consecinte” ale protectiei marcilor |
Odata ce un comerciant a obtinut protectia marcii
sale, inregistrarea acesteia ii confera proprietarului un drept
exclusiv asupra marcii in cauza, tertilor fiindu-le interzisa
utilizarea acesteia. Proprietarul unei marci poate solicita
instantelor competente sa interzica oricarei alte persoane care nu
are consimtamantul acestuia sa utilizeze orice semn care corespunde,
printre altele, uneia din situatiile prezentate in cele ce urmeaza:
- un semn identic cu o marca inregistrata si care se refera la
produse si servicii identice cu cele pentru care este protejata
marca;
- un semn, care din cauza identitatii sau similaritatii cu o marca
inregistrata, poate crea confuzie in perceptia publicului, inclusiv
asocierea intre acel semn si marca;
- un semn aplicat unor produse sau servicii identice sau similare cu
produsele si serviciile pentru care a fost inregistrata o marca
poate crea confuzie in perceptia publicului, inclusiv asocierea
intre acel semn si marca.
Dupa o vreme, clientii incep sa asocieze calitatea unui produs sau a
unui serviciu cu insasi marca inregistrata pentru acel produs sau
serviciu, ceea ce inseamna ca acel comerciant se bucura de
increderea publicului. Daca un anumit produs sau serviciu este
asociat de catre public cu o marca anterior inregistrarii sale, un
alt comerciant ar putea profita de acest aspect. Un comerciant care
utilizeaza un semn similar sau identic cu o marca, dar care nu este
inregistrat ca marca, nu va rata sansa de a obtine un drept asupra
respectivului semn. Astfel, pentru a evita asemenea situatii,
comerciantii trebuie sa isi inregistreze cat mai rapid si mai
eficient marcile.
In conformitate cu Clasificarea Internationala a Produselor si
Serviciilor in vederea inregistrarii marcilor („Clasificarea
de la Nisa”), o marca poate fi inregistrata pentru una sau
mai multe clase de produse sau servicii. De fapt, aceasta reprezinta
o clasificare a produselor si serviciilor pentru care o marca poate
fi inregistrata. In baza acestei clasificari, la nivel national
exista o diferentiere in perceperea taxelor de inregistrare a
marcilor. Cel care solicita inregistrarea unei marci trebuie sa
cunoasca faptul ca aceasta clasificare este aplicabila atat la nivel
national si comunitar, cat si la nivel international in toate cele
82 de state semnatare ale Clasificarii sus-mentionate.
Protectia unei marci comunitare va fi mentinuta in toate statele
membre UE, chiar in conditiile in care acea marca este efectiv
utilizata intr-un singur stat membru. Orice companie, chiar daca
doreste sa utilizeze o marca intr-un singur stat membru UE sau in
mai multe, isi va mentine dreptul dobandit asupra marcii respective
pe tot teritoriul UE, nefiind decazut din acest drept pentru lipsa
de folosinta in celelalte state membre. Inregistrarea unei marci
pentru mai mult de un produs sau serviciu inseamna costuri de
publicitate mai mici, odata ce o parte a produselor si serviciilor
unui anumit comerciant au castigat increderea publicului larg. De
asemenea, clientii pot incepe sa foloseasca servicii si produse ale
aceluiasi comerciant fara a fi necesara o campanie publicitara
puternica. Aceasta presupune si loialitatea clientilor pentru o
anumita categorie de produse si servicii ale unei companii. |
|
[ Up to Contents
] |
| Concluzii |
Strategia in domeniul marcilor este vitala pentru
succesul unui comerciant atat pe piata interna, cat si pe piata
internationala. Astazi este mai usor pentru un comerciant roman sa
obtina atat protectia unei marci la nivel national, cat si protectia
unei marci la nivel comunitar. Depinde de fiecare comerciant in
parte ce decizie ia privitor la protejarea unei marci pe teritoriul
unui singur stat, al mai multor state sau in intreg spatiul
comunitar.
Marcile au devenit unele dintre cele mai importante si valoroase
bunuri ale unei companii. Comerciantii trebuie sa inteleaga faptul
ca, desi ei nu sunt obligati sa isi inregistreze marcile, abia dupa
o asemenea inregistrare se vor putea bucura de protectie juridica
asupra dreptului lor. Comerciantii sunt singurii care pot decide ce
loc doresc sa ocupe pe piata, de ei depinzand daca doresc sa
dezvolte o afacere la nivel national sau comunitar. Pentru un
comerciant roman este mai eficient sa inregistreze o marca la
nivelul UE, deoarece ii va fi mult mai usor sa castige clienti de pe
intregul continent. |
|
[ Up to Contents
] |
Editors
Note: It is our policy not to mention our clients by name in
The Romanian Digest™ or discuss their business unless it is a matter
of public record and our clients approve. The information herein is
correct to the best of our knowledge and belief at press time.
Specific advice should be sought from us, however, before investment
or other decisions are made.
Copyright 2008 Rubin Meyer Doru
& Trandafir, societate civila de avocati. All rights reserved.
No part of The Romanian Digest™ may be reproduced, reused or
redistributed in any form without prior written permission from the
publisher.
|
RUBIN MEYER DORU &
TRANDAFIR
societate civila de avocati
Str. Putul cu Plopi,
Nr.7, Sector 1
Bucharest, Romania
Tel: (40) (21) 311 14
60
Fax: (40) (21) 311 14 65
E-Mail: office@hr.ro
VISIT
OUR WEB SITE:
http://www.hr.ro/
The Romanian Digest
Archive
|
AFFILIATED WITH:
Herzfeld
& Rubin, P.C.
125 Broad Street
New York, NY, 10004
Tel: (212) 471-8500
Fax: (212) 344-3333
http://www.herzfeld-rubin.com/
Herzfeld
& Rubin LLP
1925 Century Park East
Los Angeles,
California 90067
Tel: (310) 553-0451
Fax: (310)
553-0648
Chase Kurshan Herzfeld &
Rubin
354 Eisenhower Parkway, Suite1100
Livingston, New
Jersey 07039-1022
Tel: (973) 535-8840
Fax: (973)
535-8841
Israeli Affiliated Law Firm
Balter Guth
Aloni & Co.
96 Yigal Alon Street,
Tel Aviv, 67891,
Israel
Tel: +972-3-511-1111
Fax: +972-3-624-6000 |
|
| New York — California —
New Jersey — Romania |
|
