|
Introducere |
|

In timpul celor cincizeci de ani de comunism, protectia consumatorilor
nu a reprezentat un domeniu de interes pentru autoritatile statului
roman, ceea ce a permis ca si la inceputul anilor '90 sa continue acest
dezinteres, favorizand practicile ilicite ale comerciantilor in
relatiile lor cu consumatorii.
Legea 12/1990 prevede numai o serie de sanctiuni pentru unele activitati
comerciale considerate ilicite. Avand in vedere aceasta, doi ani mai
tarziu, date fiind produsele de o calitate indoielnica distribuite pe
piata provenite din intreaga lume si care au cauzat prejudicii
consumatorilor, institutiile statului au fost nevoite sa adopte noi
instrumente legislative in domeniul protectiei consumatorilor. Astfel, a
fost adoptata Ordonanta de Guvern nr. 21/1992 privind protectia
consumatorilor, denumita in continuare „OG 21”, instrument
legislativ ce a devenit primul act normativ care a stipulat dispozitii
specifice in domeniul protectiei consumatorilor impotriva practicilor
comerciale incorecte ale comerciantilor.
Cu toate ca OG 21 a reprezentat o adevarata realizare din punct de
vedere legislativ pentru Romania in domeniul dreptului consumatorului,
dispozitiile sale nu au fost suficiente pentru a crea o puternica
protectie a consumatorilor ceruta de o piata noua, in continua
transformare. Prin urmare, s-a simtit nevoia ca alte acte normative sa
intre in vigoare, astfel de acte fiind: Codul Consumului, Legea nr.
363/2007 privind combaterea practicilor comerciale incorecte ale
comerciantilor in relatia cu consumatorii (denumita in continuare „Legea
363”), precum si alte cateva acte privind contractele incheiate in
afara spatiilor comerciale, protectia consumatorilor la incheierea si
executarea contractelor la distanta, clauzele abuzive din contractele
incheiate intre comercianti si consumatori. |
|
[ Up
to Contents ] |
|
Drepturile fundamentale ale consumatorilor |
Inca din anul 1992, autoritatea competenta in domeniul protectiei
consumatorilor este Autoritatea Nationala Pentru Protectia
Consumatorilor (denumita in continuare „ANPC”), care are in subordine
oficii judetene in intreaga tara. ANPC coordoneaza si realizeaza
politica Guvernului in domeniul protectiei consumatorilor, prevenind si
combatand practicile comerciale care afecteaza viata, sanatatea,
siguranta ori interesele comerciale ale consumatorilor.
In timp ce ANPC reprezinta autoritatea centrala in domeniul protectiei
consumatorilor, OG 21 stipuleaza posibilitatea infiintarii asociatiilor
pentru protectia consumatorilor, care sunt de fapt organizatii
neguvernamentale constituite in vederea protectiei drepturilor si
intereselor consumatorilor. Aceste asociatii pot sa dezvolte si sa
implementeze proiecte pentru educarea si informarea consumatorilor sau
sa reprezinte interesele consumatorilor in consiliile consultative cu
rol in domeniul proteciei consumatorilor organizate la nivel central si
local. Asociatiile sunt indreptatite, de asemenea, sa introduca actiuni
la instantele competente, actiuni avand ca obiect apararea drepturilor
si a intereselor legitime ale consumatorilor.
OG 21 prevede o serie de drepturi ale consumatorilor, printre care:
- dreptul de a fi protejati impotriva riscului de a achizitiona un
produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea sa le
prejudicieze viata, sanatatea sau securitatea ori sa le afecteze
drepturile si interesele legitime;
- dreptul de a fi informati complet, corect si precis asupra
caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor, astfel
incat decizia pe care o adopta in legatura cu acestea sa corespunda
cat mai bine nevoilor lor;
- dreptul de a avea acces la piete care le asigura o gama variata
de produse si servicii de calitate;
- dreptul de a fi despagubiti pentru pagubele generate de
calitatea necorespunzatoare a produselor si serviciilor, folosind in
acest scop mijloace prevazute de lege;
- dreptul de a se organiza in asociatii de consumatori, in scopul
apararii intereselor lor.
De asemenea, OG 21 stipuleaza si alte dispozitii cu privire la
drepturile de care se bucura consumatorii si care trebuie respectate de
catre comercianti la incheierea contractelor, cum ar fi :
- libertatea de a lua decizii la achizitionarea de produse si
servicii, fara a li se impune in contracte clauze abuzive sau care
pot favoriza utilizarea unor practici comerciale abuzive in vanzare,
de natura a influenta optiunea acestora;
- dreptul de a beneficia de o redactare clara si precisa a
clauzelor contractuale, inclusiv a celor privind caracteristicile
calitative si conditiile de garantie, indicarea exacta a pretului
sau tarifului, precum si stabilirea cu exactitate a conditiilor de
credit si a dobanzilor;
- dreptul de a fi exonerati de plata produselor si serviciilor
care nu au fost solicitate si acceptate;
- dreptul de a fi despagubiti pentru daunele provocate de
produsele sau serviciile care nu corespund clauzelor contractuale;
- dreptul de a plati, pentru produsele sau serviciile de care
beneficiaza, sume stabilite cu exactitate, in prealabil, majorarea
pretului stabilit initial fiind posibila numai cu acordul
consumatorului.
- dreptul de a sesiza asociatiile de consumatori si organele
administratiei publice asupra incalcarii drepturilor si intereselor
lor legitime, in calitate de consumatori, si de a face propuneri
referitoare la imbunatatirea calitatii produselor si serviciilor.
In relatiile dintre comercianti si consumatori trebuie respectata si
cerinta conform careia contractele incheiate intre acestia nu trebuie sa
contina clauze abuzive. O clauza este considerata ca fiind abuziva in
masura in care aceasta nu a fost negociata de catre comerciant cu
consumatorul si in masura in care declanseaza un dezechilibru intre
drepturile si obligatiile partilor.
In situatia in care calitatea produsului sau a serviciului nu este
conforma cu descrierea din contract, respectiv suntem in prezenta lipsei
conformitatii, consumatorii sunt indreptatiti sa solicite vanzatorului
repararea sau inlocuirea produsului, respectiv prestatorului de servicii
remedierea serviciului respectiv, in fiecare caz fara plata. De asemenea,
consumatorul poate solicita daune pentru deficientele produsului pe care
le-a descoperit in termenul de garantie. Ulterior expirarii termenului
de garantie, in intervalul duratei medii de utilizare, consumatorii se
pot totusi confrunta cu situatia in care defectele ascunse ale
produselor devin aparente, acestea trebuind inlocuite sau reparate.
Durata medie de utilizare reprezinta acea perioada de timp in cadrul
careia produsele de folosinta indelungata trebuie sa isi mentina
caracteristicile functionale. Comerciantii trebuie sa intreprinda toate
actiunile necesare in vederea repararii sau inlocuirii produselor ori in
vederea remedierii serviciilor prestate pe perioada termenului de
garantie, ca regula. Rambursarea pretului platit, inlocuirea produsului
cumparat sau remedierea serviciului prestat trebuie efectuata de catre
comercianti imediat ce s-a constatat imposibilitatea de utilizare, in
conditiile in care aceasta nu a fost cauzata de culpa consumatorului.
Dincolo de dreptul la repararea produsului defect sau la remedierea
serviciului, consumatorul este de asemenea indreptatit sa primeasca
despagubiri in conformitate cu prevederile contractuale sau cu
hotararile judecatoresti.
In legislatie sunt prevazute niste cerinte specifice pe care orice
produs sau serviciu trebuie sa le indeplineasca in mod obligatoriu, iar
comerciantii trebuie sa le respecte. Astfel, un produs trebuie sa fie in
acord cu descrierea realizata pe eticheta sa si de asemenea el trebuie
sa indeplineasaca toate cerintele calitative. Informarea consumatorilor
cu privire la toate caracteristcile produselor si serviciilor reprezinta
o alta importanta si esentiala obligatie pentru comercianti.
Codul Consumului, act normativ intrat in vigoare in anul 2007, prevede o
serie de obligatii in sarcina comerciantilor, astfel cum sunt
urmatoarele:
- obligatia de a pune pe piata doar produse si servicii ce ofera
siguranta;
- obligatia de a avea un comportament corect in relatiile cu
consumatorii;
- obligatia de nu folosi practici comerciale incorecte.
Pe de alta parte, si urmatoarele activitati sunt de asemenea interzise:
importul, fabricarea, distributia si comercializarea produselor
falsificate ori contrafacute, care sunt periculoase ori care au
parametrii de securitate neconformi, ceea ce poate afecta viata,
sanatatea sau securitatea consumatorilor. De asemnea, este interzisa
conditionarea vanzarii catre consumator a unui produs de cumpararea unei
cantitati impuse sau de cumpararea concomitenta a unui alt produs sau
serviciu.
Codul Consumului prevede de asemenea alte doua drepturi pentru
consumatori, si anume: dreptul de a refuza incheierea contractelor care
cuprind clauze abuzive si dreptul de a nu li se interzice de catre un
operator economic sa obtina un beneficiu prevazut in mod expres de lege.
Comerciantii care nu respecta prevederile Codului Consumului, precum si
ale altor acte normative in materie vor fi sanctionati de catre
autoritatile competente. |
|
[ Up
to Contents ] |
|
Practici incorecte |
Legea
363, intrata in vigoare la inceputul anului 2008, stipuleaza, pe de o
parte, noi dispozitii in vederea combaterii practicilor incorecte ale
comerciantilor in relatia lor cu consumatorii, iar, pe de alta parte,
aduce modificari unor acte normative anterioare.
In conformitate cu Legea 363, consumatorul este definit ca fiind acea
persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii,
care in practicile comerciale actioneaza in scopuri din afara
activitatii comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori
liberale (astfel de activitati liberale incluzandu-le pe cele ale
avocatilor, medicilor ori traducatorilor).
Practicile comerciale ale comerciantilor in relatiile cu consumatorii (denumite
in continuare „practici comerciale” ) reprezinta orice orice actiune,
omisiune, comportament, demers sau prezentare comerciala efectuata de un
comerciant, in stransa legatura cu promovarea, vanzarea sau furnizarea
unui produs consumatorilor.
Legea 363 defineste consumatorul mediu ca fiind acea persoana care in
calitate de consumator este considerata rezonabil informata, atenta si
precauta, tinand seama de factorii sociali, culturali si lingvistici. O
practica comerciala este considerata incorecta daca este contrara
cerintelor diligentei profesionale, pe de o parte, iar pe de alta parte,
daca deformeaza sau este susceptibila sa deformeze in mod esential
comportamentul economic al consumatorului mediu la care ajunge sau
caruia i se adreseaza.
Conform Legii 363 practicile comerciale incorecte sunt grupate in doua
categorii dupa cum urmeaza: practici inselatoare si practici agresive.
Practicile comerciale inselatoare pot fi actiuni sau omisiuni menite sa
insele consumatorul.
O practica comerciala poate fi considerata actiune inselatoare daca
aceasta contine informatii false sau induce in eroare sau este
susceptibila sa induca in eroare consumatorul mediu, astfel incat, in
ambele ipoteze, fie il determina, fie este susceptibila a-l determina pe
consumator sa ia o decizie de tranzactionare pe care altfel nu ar fi
luat-o. Aceste informatii false se pot referi la unul dintre urmatoarele
elemente:
- existenta sau natura produsului;
- principalele caracteristici ale produsului, cum ar fi compozitia sau
data fabricatiei produsului;
- pretul sau modul de calcul al pretului;
- drepturile consumatorului si continutul acestor drepturi.
In plus, o practica comerciala este considerata o activitate inselatoare,
daca aceasta are capacitatea sa influenteze deciziile unui consumator
mediu de a se angaja in anumite tranzactii. In fond, acest tip de
practica nu face decat sa il determine pe consumator sa ia decizii cu
privire la o tranzactie, pe care altfel nu le-ar fi luat daca ar fi fost
in cunostinta de cauza de la inceput. Activitatile inselatoare creeaza
confuzie cu privire la diferite produse care se afla pe piata, practic
intre un produs al comerciantului care apeleaza la astfel de activitati
si unul deja existent pe piata, ceea ce influenteaza alegerile pe care
le efectueaza consumatorii.
O omisiune inselatoare devine o practica comerciala incorecta in masura
in care comerciantul omite sa transmita ori sa comunice unui consumator
mediu informatii esentiale cu privire la un produs anume, informatii de
care consumatorul mediu are nevoie pentru a se hotari daca se angajeaza
sau nu intr-o anumita tranzactie. De asemenea, constituie o omisiune
inselatoare si situatia in care un comerciant ascunde fata de un
consumator informatii fundamentale sau ofera intr-un mod neclar,
neinteligibil, ambiguu ori in contratimp o informatie esentiala sau nu
indica intentia comerciala a practicii.
Legea 363 stipuleaza ca in situatia unei invitatii de a cumpara, aceasta
trebuie sa contina informatii esentiale, absolut necesare consumatorului
pentru a se decide daca va cumpara sau nu un produs. Aceste informatii
trebuie sa priveasca, printre altele, principalele caracteristici ale
produsului, datele de identificare ale comerciantului, pretul produsului
ori modalitatile de plata. Legea prevede si faptul ca informatiile
prevazute in legislatie, care se refera la prezentarile comerciale,
inclusiv la publicitate sau comercializare, sunt esentiale. Lista
nelimitativa a acestora este cuprinsa in anexa nr. 2 a Legii 363. |
|
[ Up
to Contents ] |
|
Practici inselatoare |
Legea 363, intrata in vigoare la inceputul anului 2008, stipuleaza, pe
de o parte, noi dispozitii in vederea combaterii practicilor incorecte
ale comerciantilor in relatia lor cu consumatorii, iar, pe de alta
parte, aduce modificari unor acte normative anterioare.
In conformitate cu Legea 363, consumatorul este definit ca fiind acea
persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii,
care in practicile comerciale actioneaza in scopuri din afara
activitatii comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori
liberale (astfel de activitati liberale incluzandu-le pe cele ale
avocatilor, medicilor ori traducatorilor).
Practicile comerciale ale comerciantilor in relatiile cu consumatorii (denumite
in continuare „practici comerciale” ) reprezinta orice orice actiune,
omisiune, comportament, demers sau prezentare comerciala efectuata de un
comerciant, in stransa legatura cu promovarea, vanzarea sau furnizarea
unui produs consumatorilor.
Legea 363 defineste consumatorul mediu ca fiind acea persoana care in
calitate de consumator este considerata rezonabil informata, atenta si
precauta, tinand seama de factorii sociali, culturali si lingvistici. O
practica comerciala este considerata incorecta daca este contrara
cerintelor diligentei profesionale, pe de o parte, iar pe de alta parte,
daca deformeaza sau este susceptibila sa deformeze in mod esential
comportamentul economic al consumatorului mediu la care ajunge sau
caruia i se adreseaza.
Conform Legii 363 practicile comerciale incorecte sunt grupate in doua
categorii dupa cum urmeaza: practici inselatoare si practici agresive.
Practicile comerciale inselatoare pot fi actiuni sau omisiuni menite sa
insele consumatorul.
O practica comerciala poate fi considerata actiune inselatoare daca
aceasta contine informatii false sau induce in eroare sau este
susceptibila sa induca in eroare consumatorul mediu, astfel incat, in
ambele ipoteze, fie il determina, fie este susceptibila a-l determina pe
consumator sa ia o decizie de tranzactionare pe care altfel nu ar fi
luat-o. Aceste informatii false se pot referi la unul dintre urmatoarele
elemente:
- existenta sau natura produsului;
- principalele caracteristici ale produsului, cum ar fi compozitia sau
data fabricatiei produsului;
- pretul sau modul de calcul al pretului;
- drepturile consumatorului si continutul acestor drepturi.
In plus, o practica comerciala este considerata o activitate inselatoare,
daca aceasta are capacitatea sa influenteze deciziile unui consumator
mediu de a se angaja in anumite tranzactii. In fond, acest tip de
practica nu face decat sa il determine pe consumator sa ia decizii cu
privire la o tranzactie, pe care altfel nu le-ar fi luat daca ar fi fost
in cunostinta de cauza de la inceput. Activitatile inselatoare creeaza
confuzie cu privire la diferite produse care se afla pe piata, practic
intre un produs al comerciantului care apeleaza la astfel de activitati
si unul deja existent pe piata, ceea ce influenteaza alegerile pe care
le efectueaza consumatorii.
O omisiune inselatoare devine o practica comerciala incorecta in masura
in care comerciantul omite sa transmita ori sa comunice unui consumator
mediu informatii esentiale cu privire la un produs anume, informatii de
care consumatorul mediu are nevoie pentru a se hotari daca se angajeaza
sau nu intr-o anumita tranzactie. De asemenea, constituie o omisiune
inselatoare si situatia in care un comerciant ascunde fata de un
consumator informatii fundamentale sau ofera intr-un mod neclar,
neinteligibil, ambiguu ori in contratimp o informatie esentiala sau nu
indica intentia comerciala a practicii.
Legea 363 stipuleaza ca in situatia unei invitatii de a cumpara, aceasta
trebuie sa contina informatii esentiale, absolut necesare consumatorului
pentru a se decide daca va cumpara sau nu un produs. Aceste informatii
trebuie sa priveasca, printre altele, principalele caracteristici ale
produsului, datele de identificare ale comerciantului, pretul produsului
ori modalitatile de plata. Legea prevede si faptul ca informatiile
prevazute in legislatie, care se refera la prezentarile comerciale,
inclusiv la publicitate sau comercializare, sunt esentiale. Lista
nelimitativa a acestora este cuprinsa in anexa nr. 2 a Legii 363. |
|
[ Up
to Contents ] |
|
Practici agresive |
O practica comerciala este considerata agresiva daca limiteaza sau este
susceptibila sa limiteze in mod semnificativ libertatea de alegere sau
comportamentul consumatorului mediu cu privire la un produs specific,
prin constrangere, si astfel determinand sau fiind susceptibila sa
determine consumatorul sa ia o decizie de tranzactionare pe care altfel
nu ar fi luat-o.
Aspectele in functie de care se poate determina daca o practica
comerciala este agresiva sunt urmatoarele:
- momentul, locul desfasurarii, natura si/sau durata acesteia;
- recurgerea la amenintare, la un limbaj sau la un comportament abuziv;
- exploatarea de catre comerciant a unei circumstante speciale, apta sa
afecteaze rationamentul consumatorului mediu;
- orice obstacol oneros sau disproportionat, neprevazut in contract,
impus de comerciant. |
|
[ Up
to Contents ] |
|
Concluzii |
Domeniul
protectiei consumatorilor a parcurs o serie de etape, transformandu-se
si dezvoltandu-se treptat, ajungand in prezent intr-o situatie
favorabila comparativ cu inceputul anilor '90, odata cu aparitia
multiplelor reglementari in materie, dar nu in ultimul odata cu intrarea
in vigoare a Legii 363. Astazi consumatorul roman poate sa se increada
intr-o protectie asemanatoare cu cea a altor consumatori din spatiul
Uniunii Europene. De asemenea, consumatorii sunt indreptatiti sa astepte
din partea autoritatilor competente sanctionarea comerciantilor care
incalca dispozitiile legislatiei din domeniul protectiei consumatorilor.
Astfel, putem afirma faptul ca Romania a realizat un adevarat echilibru
legislativ in ceea ce priveste drepturile consumatorilor si cerintele
pietei. |
|
[ Up
to Contents ] |
Editors Note: It is our policy not to mention our clients by name in
The Romanian Digest™ or discuss their business unless it is a matter of
public record and our clients approve. The information herein is correct
to the best of our knowledge and belief at press time. Specific advice
should be sought from us, however, before investment or other decisions
are made.
Copyright 2008 Rubin Meyer Doru & Trandafir, societate civila de avocati.
All rights reserved. No part of The Romanian Digest™ may be reproduced,
reused or redistributed in any form without prior written permission
from the publisher.
|
RUBIN MEYER DORU & TRANDAFIR
societate civila de avocati
Str. Putul cu Plopi, Nr.7, Sector 1
Bucharest, Romania
Tel: (40) (21) 311 14 60
Fax: (40) (21) 311 14 65
E-Mail:
office@hr.ro

VISIT OUR WEB SITE:
http://www.hr.ro
The Romanian Digest Archive
|
AFFILIATED WITH:
Herzfeld & Rubin, P.C.
125 Broad Street
New York, NY, 10004
Tel: (212) 471-8500
Fax: (212) 344-3333
http://www.herzfeld-rubin.com
Herzfeld & Rubin LLP
1925 Century Park East
Los Angeles, California 90067
Tel: (310) 553-0451
Fax: (310) 553-0648
Chase Kurshan Herzfeld & Rubin
354 Eisenhower Parkway, Suite1100
Livingston, New Jersey 07039-1022
Tel: (973) 535-8840
Fax: (973) 535-8841
Israeli Affiliated Law Firm
Balter Guth Aloni & Co.
96 Yigal Alon Street,
Tel Aviv, 67891, Israel
Tel: +972-3-511-1111
Fax: +972-3-624-6000 |
 |
|
New York — California — New Jersey — Romania |
|
If you no longer wish to receive emails
from us, please send an e-mail with UNSUBSCRIBE
in the subject line to
Romanian.Digest@hr.ro. |
|