|
Introducere |
Domeniul comertului electronic in Romania a fost impulsionat in mod
substantial prin cresterea rapida a numarului de servicii prestate prin
mijloace electronice, care a atras atentia atat a companiilor, cat si a
consumatorilor asupra acestui domeniu, prin marea viteza de efectuare a
tranzactiilor, dar si prin costutile lor reduse. Tranzactiile efectuate
prin mijloace electronice au dat un imbold major intreprinderilor mici
si mijlocii sa utilizeze internetul pentru a-si dezvolta afacerile si au
oferit posibilitatea consumatorilor din Romania de a accesa bunuri si
servicii la care altfel acestia nu ar fi avut acces.
In fata unei asemenea expansiuni, au aparut si probleme specifice
semnificative la care trebuiau identificate solutii – de exemplu, cum sa
fie garantata protectia datelor personale ale consumatorilor; modul de
securizare a contractelor incheiate ori mijloace electronice; cum sa fie
evitate spam-urile. Ca raspuns la aceste chestiuni si avand in vedere
integrarea Romaniei in Uniunea Europeana (“UE”), in Romania a
fost adoptata Legea 365/2002 privind comertul electronic (“Legea 365”),
care de fapt transpune prevederile Directivei adoptate in acest domeniu
la nivelul UE. Exista de asemenea si alte legi ce reglementeaza diferite
aspecte ce privesc comertul electronic. |
|
[ Up
to Contents ] |
|
Libertatea de a furniza “servicii ale
societatii informationale” |
In concordanta deplina cu prevederile directivei adoptate la nivelul UE,
Legea 365 stabileste pricipiul libertatii de furnizare a “serviciilor
societatii infromationale”, ceea ce inseamna ca o persoana nu are nevoie
de o autorizare prealabila pentru a furniza asemenea servicii, aceasta
activitate desfasurandu-se in conformitate cu principiile concurentei
libere si loiale. Potrivit Legii 365, un “serviciu al societatii
informationale” inseamna orice serviciu care se efectueaza utilizandu-se
mijloace electronice si care prezinta urmatoarele caracteristici: este
efectuat in considerarea unui folos patrimonial, procurat ofertantului
in mod obisnuit de catre destinatar; nu este necesar ca ofertantul si
destinatarul sa fie fizic prezenti simultan in acelasi loc; este
efectuat prin transmiterea informatiei la cererea individuala a
destinatarului. Destinatarul este definit drept orice persoana fizica
sau juridica ce utilizeaza, in scopuri comerciale, profesionale sau de
alta natura, un serviciu al societatii informationale, in special in
scopul cautarii de informatii sau al furnizarii accesului la acestea.
Libertatea de a furniza servicii ale societatii informationale este
asigurata de “principiul controlului tarii gazda”, ceea ce inseamna ca
un singur stat va controla legalitatea activitatilor prestate de un
furnizor de servicii ale societatii informationale, si acesta este
statul pe teritoriul caruia este stabilit respectivul furnizor. |
|
[ Up
to Contents ] |
|
Comunicari comerciale. Spam |
 In
comertul electronic, utilizarea comunicarilor comerciale este esentiala
in scop publicitar. Legea 365 defineste comunicarile comerciale drept
orice forma de comunicare destinata sa promoveze, direct sau indirect,
produsele, serviciile, imaginea, numele ori denumirea, firma sau emblema
unui comerciant ori membru al unei profesii reglementate. Mai mult,
Legea 365 stabileste conditiile minime pe care trebuie sa le
indeplineasca furnizorii de servicii ce efectueaza comunicari comerciale,
principiul de baza fiind acela ca transmiterea comunicarilor comerciale
prin e-mail este interzisa, cu exceptia cazului in care destinatarul si-a
dat consimtamantul de a primi asemenea comunicari. Consimtamantul
destinatarului poate fi obtinut in orice forma si poate fi demonstrat
prin orice mijloace de catre furnizorul de servicii. Legea 365 si
normele sale de aplicare descriu in detaliu conditiile pe care trebuie
sa le indeplineasca un consimtamant transmis prin mesaj electronic.
Destinatarul unei comunicari comerciale are dreptul de a-si revoca acest
consimtamant de primire a comunicarii, prin simpla notificare a
furnizorului. De asemenea, furnizorul are obligatia de a implementa o
procedura gratuita, accesibila si prin mijloace electronice, prin
intermediul careia destinatarul sa-si poata revoca propriul consimtamant,
iar furnizorul trebuie sa faca aceasta procedura publica pe pagina sa de
internet, precum si in mesajele ce contin comunicari comerciale.
Transmiterea de mesaje publicitare nesolicitate prin internet a crescut
in mod dramatic in ultimii ani, generand consecinte grave ajungand pana
la frauda electronica. Asemenea comunicari comerciale nesolicitate sunt
uneori denumite in limbaj nespecializat drept „spam”, un termen definit
in legislatia altor tari, cu toate ca persoane ce activeaza in
institutiile romane competente in acest domeniu considera ca „spam-ul”
reprezinta mai mult decat „comunicarile comerciale nesolicitate”,
spammingul reprezentand un aspect semnificativ de potentiala frauda
electronica, precum si o mare pierdere de timp si bani pentru partile
implicate in proces.
Intr-o incercare de limitare a potentialelor pericole generate de spam-uri,
Legea 365 reglementeaza in detaliu conditiile ce trebuie indeplinite de
comunicarile comerciale ce reprezinta servicii ale societatii
informationale ori parte a acestora, in scopul de a fi permise drept
comunicari comerciale: sa fie clar identificabile ca atare; persoana
fizica sau juridica in numele careia sunt facute sa fie clar
identificata; ofertele promotionale, precum reducerile, premiile si
cadourile, sa fie clar identificabile, iar conditiile ce trebuie
indeplinite pentru obtinerea lor sa fie usor accesibile si clar
prezentate; competitiile si jocurile promotionale sa fie clar
identificabile ca atare, iar conditiile de participare sa fie usor
accesibile si clar prezentate; orice alte conditii impuse prin
dispozitiile legale in vigoare.
Dat fiind faptul ca transmiterea comunicarilor comerciale presupune
existenta unei intregi baze de date cu informatii personale ale
potentialilor clienti, si avand in vedere importanta protejarii
dreptului la viata privata, Romania a adoptat o lege specifica, si anume
Legea 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si
protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice. Drept
exceptie la interdictia de a transmite comunicari comerciale prin e-mail
fara consimtamantul prealabil al destinatarului, Legea 506/2004
stabileste ca, in cazul in care o persoana fizica sau juridica a obtinut
adresa de e-mail a unui client cu ocazia vanzarii catre acesta de bunuri
sau servicii, atunci acea persoana fizica sau juridica este indreptatita
sa utilizeze ulterior respectivul e-mail in scopul transmiterii catre
client de comunicari comerciale referitoare la produse sau servicii
similare, insa cu conditia sa ofere clientilor posibilitatea clara si
expresa de a elimina aceasta modalitate de utilizare a adresei lor de
e-mail intr-o maniera simpla si gratuita. |
|
[ Up
to Contents ] |
|
Contracte incheiate prin mijloace
electronice |
In scopul facilitarii tranzactiilor electronice, Legea 365 contine
prevederi specifice privind incheierea contractelor prin mijloace
electronice. Dat fiind faptul ca aceste contracte nu solicita prezenta
simultana a partilor, ele pot fi analizate drept contracte la distanta,
reglementate de Ordonanta Guvernului nr. 130/2000, in cazul in care sunt
incheiate intre furnizori de servicii si consumatori, definiti drept
persoane fizice si juridice care actioneaza in alte scopuri decat cele
ale activitatii lor comerciale sau profesionale. Contractele incheiate
prin mijloace electronice produc toate efectele pe care legea le
recunoaste pentru celelalte contracte, atunci cand sunt indeplinite
toate conditiile lor de validitate. Printre aceste conditii de
validitate nu se afla si obligativitatea ca ambele parti sa-si dea
consimtamantul pentru utilizarea mijloacelor electronice.
 Deoarece
incheierea contractelor prin mijloace electronice presupune anumite
riscuri, Legea 365 instituie garantii specifice care sa asigure
transparenta activitatii furnizorilor de servicii, indeosebi obligatia
de informare a acestora. Aceasta obligatie de informare a furnizorilor
de servicii poate fi analizata din dubla perspectiva: obligatia
furnizorilor de informare a destinatarilor si obligatia furnizorilor de
informare a consumatorilor.
In primul caz, furnizorul de servicii are obligatia de a pune la
dispozitia tuturor destinatarilor, inainte ca destinatarii sa transmita
oferta de a contracta sau acceptarea ofertei, cel putin urmatoarele
informatii, care trebuie sa fie exprimate in mod clar, neechivoc si intr-un
limbaj accesibil: etapele tehnice ce trebuie urmate pentru a incheia
contractul; daca respectivul contract, odata incheiat, este stocat sau
nu de catre furnizorul de servicii si daca este accesibil sau nu;
mijloacele tehnice pe care furnizorul de servicii le pune la dispozitia
destinatarului pentru identificarea si corectarea erorilor survenite cu
ocazia introducerii datelor; limba in care se poate incheia contractul;
codurile de conduita relevante la care furnizorul de servicii subscrie,
precum si informatii despre modul in care aceste coduri pot fi
consultate prin mijloace electronice; orice alte conditii impuse prin
dispozitiile legale in vigoare.
In cazul consumatorilor, acestia trebuie sa fie informati cu privire la
datele de contact ale furnizorilor de servicii, precum si cu privire la
numarul de inregistrare la autoritatile romane competente in domeniul
comercial si fiscal. De asemenea, furnizorii de servicii trebuie sa
publice pe pagina lor de internet informatii cu privire la preturile
produselor si serviciilor lor, daca aceste preturi includ sau nu
costurile de livrare, si care sunt aceste costuri. Preturile trebuie
indicate cu respectarea deplina a legislatiei aplicabile, mentionand
daca TVA-ul este inclus sau nu si mentionand de asemenea cuantumul
respectivului TVA.
Obligatia de informare este extinsa, de asemenea, si cu privire la
metodele de incheiere a contractului. Furnizorul de servicii trebuie sa
informeze consumatorii cu privire la maniera in care pot alege produsele
ori serviciile, pasii de urmat pentru comandarea unui produs, metoda de
plata, livrare, precum si dreptul de incetare a contractului. Pentru a
transmite comanda, cosumatorul trebuie sa completeze un formular
electronic in care sa includa urmatoarele informatii: nume, adresa,
numar de telefon, adresa de e-mail si parola de inregistrare. Aceasta
parola il poate ajuta pe consumator sa urmareasca stadiul comenzilor
efectuate si scurteaza timpul necesar pentru introducerea de fiecare
data a informatiilor sale personale. Contractul se considera incheiat in
momentul in care acceptarea ofertei este primita de catre furnizorul de
servicii, daca partile nu au stabilit altfel. Atunci cand destinatarul
transmite prin mijloace electronice oferta de a incheia un contract sau
acceptarea unei oferte, atunci furnizorul de servicii are obligatia de a
confirma faptul ca a primit respectiva oferta sau acceptare a acesteia.
Incheierea contractelor prin mijloace electronice presupune de asemenea
si alte chestiuni specifice, cum ar fi semnatura electronica,
reglementata prin Legea 455/2001, aceasta fiind definita drept orice
date in forma electronica, care sunt atasate sau asociate in mod logic
cu alte date in forma alectronica si care servesc ca metoda de
identificare. |
|
[ Up
to Contents ] |
|
Raspunderea furnizorilor de servicii |
Regimul sanctionator aplicabil in cazul incalcarii prevederilor Legii
365 a fost stabilit luandu-se in considerare imposibilitatea practica de
a efectua un control eficient si deplin asupra activitatilor prestate in
domeniul electronic. Astfel, in cazul contractelor incheiate prin
mijloace electronice, Legea 365 stabileste ca sanctiune nulitatea
relativa a acestor contracte, in cazul in care furnizorul de servicii si-a
incalcat obligatia legala de informare a celeilalte parti. Prin urmare,
legea stabileste de fapt prezumptia ca, in cazul neinformarii celeilalte
parti contractante in conformitate cu dispozitiile legale, contractul a
fost de fapt incheiat printr-un viciu de consimtamant al respectivei
parti. In plus, legea instituie amenda civila drept sanctiune.
Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei, care este
autoritatea de reglementare in materie, a creat o adresa de e-mail
speciala unde pot fi raportate abuzurile in acest domeniu -
abuzuri@mcti.ro , astfel incat sa
existe posibilitatea de a corecta intr-o maniera mai eficienta si cat
mai rapida problemele generate in practica de tranzactiile efectuate
prin mijloace electronice.
Legea 365 stabileste in mod expres ca, in cazul litigiilor referitoare
la serviciile societatii informationale, furnizorul de servicii este cel
ce are obligatia de a depune dovezi cu privire la indeplinirea
obligatiilor sale, precum si a obligatiilor privind transmiterea
comunicarilor comerciale, atunci cand cealalta parte contractanta este
consumator. |
|
[ Up
to Contents ] |
|
Concluzii |
 Intr-o
economie in rapida dezvoltare, canalele alternative de vanzare si viteza
crecuta de comunicare, precum si metodele publicitare rapide si facile
reprezinta fara indoiala aspectele pozitive ale tranzactiilor
desfasurate prin mijloace electronice pentru furnizorii de servicii.
Pentru consumatori, comertul electronic reprezinta un consum redus de
timp si ofera o mai mare varietate de optiuni, intrucat magazinele
virtuale pot fi vizitate usor si rapid de oriunde din Romania unde
exista un calculator. In timp ce comertul electronic prezinta o serie de
riscuri pentru consumatori, derivand din imposibilitatea acestora de a
viziona si testa produsele pe care le achizitioneaza, precum si din
diversele mecanisme puse in functiune pentru obtinerea datelor lor
personale, incluzand informatiile bancare, totusi beneficiile aduse
consumatorilor au fost imbunatatite prin adoptarea unei legislatii
specifice in Romania. |
|
[ Up
to Contents ] |
Editors Note: It is our policy not to mention our clients by name in
The Romanian Digest™ or discuss their business unless it is a matter of
public record and our clients approve. The information herein is correct
to the best of our knowledge and belief at press time. Specific advice
should be sought from us, however, before investment or other decisions
are made.
Copyright 2009 Rubin Meyer Doru & Trandafir, societate civila de avocati.
All rights reserved. No part of The Romanian Digest™ may be reproduced,
reused or redistributed in any form without prior written permission
from the publisher.
|
RUBIN MEYER DORU & TRANDAFIR
societate civila de avocati
Str. Putul cu Plopi, Nr.7, Sector 1
Bucharest, Romania
Tel: (40) (21) 311 14 60
Fax: (40) (21) 311 14 65
E-Mail:
office@hr.ro
VISIT OUR WEB SITE:
http://www.hr.ro
The Romanian Digest Archive
|
AFFILIATED WITH:
Herzfeld & Rubin, P.C.
125 Broad Street
New York, NY, 10004
Tel: (212) 471-8500
Fax: (212) 344-3333
http://www.herzfeld-rubin.com
Long Island Office
Herzfeld & Rubin, P.C.
1225 Franklin Avenue, Suite 315
Garden City, New York 11530
Tel: (212) 471-3231
Herzfeld & Rubin LLP
1925 Century Park East
Los Angeles, California 90067
Tel: (310) 553-0451
Fax: (310) 553-0648
Chase Kurshan Herzfeld & Rubin
354 Eisenhower Parkway, Suite1100
Livingston, New Jersey 07039-1022
Tel: (973) 535-8840
Fax: (973) 535-8841
Israeli Affiliated Law Firm
Balter Guth Aloni & Co.
96 Yigal Alon Street,
Tel Aviv, 67891, Israel
Tel: +972-3-511-1111
Fax: +972-3-624-6000 |
 |
|
New York — California — New Jersey — Romania |
|
If you no longer wish to receive emails
from us, please send an e-mail with UNSUBSCRIBE
in the subject line to
Romanian.Digest@hr.ro. |
|
