|
Introducere |
Volumul in continua crestere al vanzarilor desfasurate prin intermediul
internetului, precum si numarul extrem de ridicat al tranzactiilor
trans-frontaliere ce au loc in Uniunea Europeana au determinat Comisia
Europeana (denumita in continuare “Comisia”) sa adopte o noua
reglementare, i.e. Regulamentul nr. 330/2010 din 20 aprilie 2010, in
vigoare de la 1 iunie 2010, privind exceptarea pe categorii a
acordurilor incheiate intre furnizori si distribuitori pentru vanzarea
de produse si servicii (denumit in continuare “Noul Regulament”). Acest
Nou Regulament inlocuieste reglemnetatrea anterioara in materie, i.e.
Regulamentul nr. 2790/1999, ce a expirat la 31 mai 2010, acesta fiind in
vigoare pentru ultimul deceniu.
Acordurile “verticale” desemneaza acordurile de furnizare si distributie
incheiate de societati ce opereaza la niveluri diferite ale lantului de
productie si distributie, cum sunt, de exemplu, acordurile incheiate
intre furnizori si vanzatorii en-gros ori cu amanuntul, ce sunt
utilizate tot mai mult atat in cadrul vazarilor pe internet, cat si in
tranzactiile trans-frontaliere intre statele membre UE. Dat fiind faptul
ca numarul acestor acorduri “verticale” este extrem de mare in economie,
modificarea regulamentului aplicabil in acest domeniu are consecinte
asupra entitatilor active in plan economic pe piata UE. Comisia
considera ca o implementare clara si previzibila a reglementarilor in
materia concurentei asupra acordurilor privind furnizarea si
distributiea este esentiala pentru competitivitatea economiei europene
si pentru bunastarea generala a consumatorilor. Distribuitorii ar trebui
sa fie liberi sa-si satisfaca cerintele de consum atat in magazine
traditionale, avand o existenta fizica, dar si in magazine on-line. Mai
mult, Noul Regulament ar trebui sa asigure posibilitatea consumatorilor
de a achizitiona bunuri si servicii la cele mai bune preturi disponibile,
oriunde ar fi acestia localizati pe teritoriul UE, avand posibilitati
mai mari de alegere si o concurenta a preturilor. Prezentul articol se
axeaza pe modificarile esentiale si imbunatatirile aduse de Noul
Regulament. |
|
[ Up
to Contents ] |
|
Succinta descriere a cadrului legislativ |
Tratatul privind functionarea Uniunii Europene ("Tratatul"), stabileste
in articolul 101 (1) ca orice acorduri intre intreprinderi, precum si
orice decizii ale asociatiilor de intreprinderi si orice practici
concertate care pot afecta comertul dintre statele membre si care au ca
obiect impiedicarea, obstructionarea sau denaturarea concurentei în
cadrul pietei interne a UE sunt incompatibile cu piata interna si, prin
urmare, interzise. Acordurile verticale cad sub aceasta interdictie.
Mai mult, Tratatul stabileste ca prevederile sale pot fi inaplicabile
pentru anumite acorduri monopoliste (vezi articolul 101 (3)), in cazul
in care acestea contribuie la imbunatatirea productiei sau a
distributiei de produse, sau la promovarea progresului tehnic ori
economic, asigurand insa consumatorilor o parte echitabila din
beneficiile obtinute, daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele
conditii: (i) nu impun asupra intreprinderilor in cauza restrictii ce nu
sunt indispensabile pentru atingerea obiectivelor sus-mentionate; si
(ii) nu ofera intreprinderilor posibilitatea de a elimina concurenta cu
privire la o parte semnificativa a produselor in cauza.
 Ca
urmare a faptului ca acordurile verticale sunt considerate a fi mai
putin restrictive asupra concurentei decat acordurile orizontale si
deseori acestea genereaza beneficii ce depasesc efectele negative asupra
concurentei, Comisia a adoptat de-a lungul timpului cateva regulamente
de exceptare pe categorii cu privire la acordurile verticale, care spun
in esenta ca, daca nu este depasita o anumita cota de piata si daca nu
exista restrictii grave ale concurentei, atunci acordurile verticale
sunt exceptate de la interdictia prevazuta in articolul 101(1) din
Tratat si sunt compatibile cu mediul concurential. Fostul Regulament nr.
2790/1999, ce a fost inlocuit de Noul Regulament, mentioneza aasemenea
exceptari pe categorii in cazul acordurilor verticale. Regulamentele
sunt insotite de ghiduri emise de Comisie pentru interpretarea si
aplicarea acestora, precum si pentru analizarea acordurilor verticale in
general.
Prevederile mentionate mai sus, incluse in Tratat, au aplicabilitate
directa in dreptul national al statelor member UE, inclusiv Romania.
Acelasi lucru este valabil si pentru regulamentele adoptate la nivelul
UE.
Noul Regulament stabileste ca, in ceea ce priveste acordurile verticale
ce ar putea fi exceptate in conformitate cu Regulamentul 2790/1999, dar
care nu se califica spre a fi exceptate conform Noului Regulament,
exista o perioada tranzitorie de un an, pana la 31 mai 2011. Astfel,
companiile au la dispozitie o perioada de un an in care sa remedieze
structura acordurilor verticale din care fac parte, astfel incat sa
respecte prevederile Noului Regulament. |
|
[ Up
to Contents ] |
|
Noul Regulament |
Aspecte generale
In principiu, Noul Regulament introduce o cota de piata mai restrictiva
in aplicarea prevederilor sale si clarifica modalitatea in care aceste
prevederi vor fi aplicate in cazul vanzarilor prin internet. In plus,
Noul Regulament aduce mai multa claritate cu privire la regulile ce
reglementeaza retelele de distributie selectiva.
In ceea ce priveste cota de piata, principiul ramane similar cu cel din
vechea reglementare, si anume acela ca intreprinderile sunt libere sa
decida maniera in care produsele lor vor fi distribuite, cu conditia ca
acordurile lor sa nu includa clauze privind stabilirea preturilor ori
alte restrictii grave asupra concurentei. Astfel, producatorii raman
liberi sa decida maniera de dsitribuire a produselor lor. Insa, pentru a
putea beneficia de exceptarile pe categorii, ei nu trebuie sa detina o
cota de piata care sa depaseasca 30%. Modificarea importanta adusa de
Noul Regulament este aceea ca, de la momentul adoptarii sale, va fi
luata in considerare nu doar cota de piata a furnizorului sau, dupa caz,
a distribuitorului, ci cota de piata atat a furnizorului, cat si a
distribuitorului, fiind necesar ca fiecare dintre acestea sa nu
depaseasca 30% de pe pietele relevante.
 Introducerea
criteriului cotei de piata atat pentru furnizori, cat si pentru
distribuitori, este menit sa acopere situatia in care anumiti
distribuitori pot detine o putere mare pe piata, ce poate genera efecte
negative asupra concurentei. Astfel, aceasta modificare este benefica
pentru distribuitorii ce detin o putere mai mica pe piata deoarece, in
absenta unei asemenea modificari, ei ar fi putut fi exclusi de pe piata
de distributie. Totusi, in practica, este posibil ca aceasta cota de
piata revizuita sa faca mai dificila evaluarea de catre intreprinderi a
incadrarii acordurilor in care ele sunt implicate in exceptiile pe
categorii, deoarece, acum, ele trebuie sa evalueze atat propria cota de
piata, cat si pe cea a partenerului lor de comert.
Faptul ca regulamentul stabileste cota de piata de 30% nu inseamna ca
acordurile incheiate intre companii ce detin o cota de piata mai mare
sunt ilegale. Inseamna doar ca in asemenea cazuri trebuie sa se evalueze
daca aceste acorduri includ clauze restrictive si daca acestea sunt
justificate. In plus, Noul Regulament ridica si problema vanzarilor prin
intermeidul internetului. In aceasta privinta, noua reglementare
clarifica anumite aspecte aplicabile sistemelor de distributie selectiva,
precum si celor de distributie exclusiva, potrivit descrierii de mai jos.
Sistemele de distributie selectiva
Dupa dezbateri indelungate si controversate pe acest subiect, Noul
Regulament aduce diverse imbunatatiri semnificative cu privire la
acordurile de distruibutie selectiva, precum si in materia vanzarilor
prin internet. De fapt, Comisia condidera internetul drept un instrument
extrem de important pentru vanzari, ceea ce este benefic pentru
consumatori, intrucat acestia pot avea acces la preturi mai reduse si la
anumite produse, indiferent de locatia lor pe teritoriul UE.
In cadrul sistemelor de distributie selectiva, doar distribuitorilor
autorizati le este permisa utilizarea internetului ca maniera de vanzare.
Insa, odata ce au fost autorizati, acestia sunt liberi sa vanda prin
intermediul paginilor lor de internet, ca si cum ar fi in magazine
traditionale, avand existenta fizica. Furnizorii nu pot stabili limite
pentru cantitatile de produse vandute prin internet si nu pot solicita
preturi mai mari pentru produsele ce urmeaza a fi vandute prin interet.
Totusi, in scopul de a sprijini eforturile distribuitorilor in
incercarile lor de a mari volumul vanzarilor online, furnizorul poate
stabili o suma fixa pe care o poate acorda drept prima distribuitorului.
O asemenea suma ar putea acoperi cheltuielile distribuitorului cu
proiectarea grafica a paginii de internet, mentinerea permanenta a
stocurilor de produse si a starii sale de functionare non-stop a paginii
de internet.
Asa cum a fost mentionat mai sus, limitarea procentului de vanzari
desfasurate prin intermediul internetului din volumul total de vanzari
realizate de un distribuitor reprezinta o restrictie grava a concurentei
si nu este asadar permisa. Totusi, unui distribuitor i se poate solicita
sa vanda o anumita cantitate de produse in magazinele sale traditionale,
pentru a asigura eficienta acestora. Cantitatea efectiva ce urmeaza a fi
vanduta in aceasta maniera depinde de cota de piata a produsului
respectiv si de zona geografica. In cazul in care o asemenea cantitate
nu este determinata in mod rezonabil, aceasta poate conduce la o
restrictie grava a concurentei si, in consiecinta, nu va beneficia de o
exceptare pe categorii.
O modificare foarte importanta introdusa de Noul Regulament se refera la
posibilitatea membrilor unui sistem de distributie selectiva sa
restrictioneze vanzarile catre distribuitori neautorizati. Pana acum,
vanzarile catre distribuitorii neautorizati puteau fi restrictionate
fara limitare. Conform Noului Regulament, o asemenea restrictie poate fi
implementata numai cu privire la teritoriul rezervat de catre furnizor
pentru sistemul de distributie selectiva. In consecinta, furnizorul
trebuie sa stabileasca un anumit teritoriu in care va implementa
sistemul de distributie selectiva, si numai dupa aceea va putea sa
interzica vanzarile catre distruibuitori neautorizati din acel teritoriu
specific. Aceasta inseamna ca, in cazul in care furnizorul a stabilit
sisteme de distributie selectiva pentru anumite state membre UE,
distribuitorii autorizati din aceste state au permisiunea de a vinde,
fara restrictii, catre distribuitorii neautorizati din alte state in
care furnizorul nu a stabilit un sistem de distributie selectiva.
In cadrul sistemelor de distributie selectiva, furnizorii isi pot alege
distribuitorii online, asa cum ii aleg pe cei ce fac distributie in
magazinele traditionale, aplicandu-le anumite criterii de calitate. Ei
pot opta sa vanda doar acelor distribuitori care detin unul sau mai
multe magazine, in care clientii sa aiba posibilitatea de a vedea si
testa produsele pe care intentioneaza sa le achizitioneze. Mai mult,
distribuitorilor li se poate interzice sa utilizeze magazinele online
ale unor terte persoane, cum ar fi cele ale caror pagini de internet
gazduiesc mai multi distribuitori, ori cele ce incalca criteriile si
standardele furnizorilor.
In ceea ce priveste criteriile ce pot fi impuse asupra distribuitorilor
online, Comisia a confirmat faptul ca standardele impuse asupra acestora
pot fi diferite de cele impuse asupra distribuitorilor ce utilizeaza
metode traditionale, ca urmare a naturii diferite a celor doua sisteme,
precum si a conditiilor practice in care sunt efectuate vanzarile.
Totusi, criteriile impuse de furnizori asupra distribuitorilor trebuie
sa aiba acelasi obiectiv si trebuie sa conduca la rezultate comparabile.
Sistemele de distributie exclusiva
Ghidul ce insoteste Noul Regulament a clarificat conceptele de vanzari
“active” si “pasive”. Vanzarile active sunt cele ce au loc atunci cand
distribuitorii abordeaza consumatori individuali, in timp ce vanzarile
pasive au loc in cazul unor cereri nesolicitate din partea
consumatorilor catre distribuitor, de obicei ca raspuns la publicitatea
ce nu are destinatar specific. Un distribuitor poate restrictiona
vanzarile active, insa nu si pe cele pasive. Odata ce un distribuitor
exclusiv a fost autorizat pentru un anumit teritoriu, acel distribuitor
ar trebui sa poata vinde si consumatorilor care l-au abordat din alte
state membre UE. Exista o interdictie specifica cu privire la incetarea
de catre companii a tranzactiilor ca urmare a faptului ca datele
personale ale consumatorilor mentioneaza o adresa din strainatate, sau
in cazul in care paginile de internet ale distribuitorilor retransmit in
mod automat clientii catre pagini de internet ale distribuitorilor din
teritoriile respective, sau in cazul in care respectivele pagini de
internet se inchid odata ce au fost accesate de consumatori din alte
teritorii.
Publicitatea prin internet
Comisia a elaborat un set de reguli complexe cu privire la restrictiile
ce pot fi impuse asupra distribuitorilor in legatura cu publicitatea
prin internet. Pana in prezent, orice asemenea publicitate nu era
considerata in principiu o forma de vanzare activa, dat fiind faptul ca
vanzarile prin internet sunt considerate drept parte din vanzarile
pasive.
Aceste reguli se refera la publicitatea prin internet avand drept scop
atragerea consumatorilor dintr-un anumit teritoriu sau a unui anumit
grup de consumatori, ceea ce poate fi considerata o forma de vanzari
active cu privire la respectivii consumatori. In conformitate cu Noul
Regulament, publicitatea si utilizarea internetului pot fi
restrictionate daca exista posibilitatea ca acestea sa conduca la
vanzari active in teritoriile altor distribuitori exclusivi sau fata de
anuite grupuri de clienti.
Pe de alta parte, Comisia isi mentine opinia conform careia publicitatea
generala, incluzand publicitatea prin internet, la care clientii din
alte teritorii ar putea avea acces intr-o maniera rezonabila, nu
reprezinta o metoda de vanzari active si, in consecinta, nu poate fi
subiectul unor restrictii din partea furnizorilor. |
|
[ Up
to Contents ] |
|
Concluzii |
 Dupa
dezbateri indelungate intre vanzatorii cu amanuntul prin internet si
furnizorii ce aplica sistemele de distributie selectiva, Comisia a ales
sa reglementeze acest aspect si sa stabileasca in mod expres ce
restrictii asupra vanzarilor online sunt permise si ce restrictii nu
sunt permise. Cei mai importanti dintre vanzatorii cu amanuntul prin
internet sunt, desigur, impotriva acestor prevederi, dat fiind faptul
ca, in opinia lor, vanzarilor prin internet nu ar trebuie sa le fie
aplicate niciun fel de restrictii. Totusi, producatorii unor marci de
lux considera ca aceste restrictii sunt rezonabile si justificate si ca
le permit sa protejeze imaginea si calitatea marcilor lor, protejand
totodata si interesele consumatorilor, ca urmare a faptului ca acestora
le sunt oferite produse de calitate si servicii adecvate in vanzari.
Doar timpul va putea spune, pe masura ce aceste prevederi sunt efectiv
implementate, cine a avut dreptate in aceasta privinta si cum sunt
protejate mai bine piata comuna si interesele consumatorilor. |
|
[ Up
to Contents ] |
Editors Note: It is our policy not to mention our clients by name in
The Romanian Digest™ or discuss their business unless it is a matter of
public record and our clients approve. The information herein is correct
to the best of our knowledge and belief at press time. Specific advice
should be sought from us, however, before investment or other decisions
are made.
Copyright 2010 Rubin Meyer Doru & Trandafir, societate civila de avocati.
All rights reserved. No part of The Romanian Digest™ may be reproduced,
reused or redistributed in any form without prior written permission
from the publisher.
|
RUBIN MEYER DORU & TRANDAFIR
societate civila de avocati
Str. Putul cu Plopi, Nr.7, Sector 1
Bucharest, Romania
Tel: (40) (21) 311 14 60
Fax: (40) (21) 311 14 65
E-Mail:
office@hr.ro
VISIT OUR WEB SITE:
http://www.hr.ro
The Romanian Digest Archive
|
AFFILIATED WITH:
Herzfeld & Rubin, P.C.
125 Broad Street
New York, New York 10004
Tel: (212) 471-8500
Fax: (212) 344-3333
http://www.herzfeld-rubin.com
Long Island Office
Herzfeld & Rubin, P.C.
1225 Franklin Avenue, Suite 315
Garden City, New York 11530
Tel: (212) 471-3231
Herzfeld & Rubin LLP
1925 Century Park East
Los Angeles, California 90067
Tel: (310) 553-0451
Fax: (310) 553-0648
Chase Kurshan Herzfeld & Rubin
354 Eisenhower Parkway, Suite1100
Livingston, New Jersey 07039-1022
Tel: (973) 535-8840
Fax: (973) 535-8841
Israeli Affiliated Law Firm
Balter Guth Aloni & Co.
96 Yigal Alon Street,
Tel Aviv, 67891, Israel
Tel: +972-3-511-1111
Fax: +972-3-624-6000 |
|
|
New York — California — New Jersey — Romania |
|
If you no longer wish to receive emails
from us, please send an e-mail with UNSUBSCRIBE
in the subject line to
Romanian.Digest@hr.ro. |
|
