|
Introducere |
La data de 12.10.2010, Curtea Europeana a Drpturilor Omului (“CEDO”
sau “Curtea”), a emis prima hotarare pilot impotriva Romaniei in
cazul intitulat Maria Atanasiu et. Alt. v. Romania (“Hotararea
Pilot”). Hotararea in sine nu a fost un soc, dat fiind numarul
semnificativ de hotarari deja adoptate de Curte impotriva Romaniei, in
procesul de restituire, pe parcursul ultimilor ani. In aceste decizii,
Curtea a sanctionat in mod repetat statul roman pentru incapacitatea sa
de a institui un mecanism real de restituire si despagubire pentru
victimele regimului comunist. Totusi, pare ca autoritatilor romane nu
le-a pasat de aceste decizii, in conditiile in care nu au intreprins
nimic pentru a remedia situatia, timp de aproape un deceniu.
Legea 10/2001 a fost adoptata in mod ostentativ pentru a despagubi
persoanele ale caror imobile au fost confiscate de regimul comunist. In
realitate, aceasta a fost doar putin mai mult decat o simpla smecherie.
Vointa politica pentru a crea un sistem efectiv de restituire a lipsit.
Chiar si dupa reformele din 2005, nu s-a infaptuit niciun efort
substantial pentru a adopta masuri serioase, care sa asigure
functionalitatea sistemului. Solutionarea dosarelor trena ani intregi,
de foarte multe ori solicitantii nemaifiind in viata pentru aflarea
solutiei. Intregul sistem este de fapt afundat intr-o negura de
indecizie si indolenta.
Acum, ca urmare a interventiei Curtii, intreaga situatie din Romania
trebuie sa se modifice imediat. Altfel, statul roman va fi afectat de
efectele considerabile ale „Hotararii Pilot”. Desi Curtea a recomandat
anterior, de multe ori, Romaniei sa remedieze problemele procedurale
substantiale din sistemul de restituire si despagubire, nu s-au schimbat
prea multe. Confruntata cu inactivitatea si lipsa vointei politice
demonstrate de autoritatile romane, CEDO are acum o abordare mai severa.
Romania este asadar obligata sa identifice solutii la problemele
sistemice cu care se confrunta cererile de restituire si, mai mult, sa
identifice respectivele solutii intr-un termen de 18 luni, sub
supravegherea directa a Comitetului de Ministri ai Consiliului Europei.
Statul roman este nevoit sa gaseasca un mecanism coerent si efectiv de a
raspunde in mod rapid cererilor de restituire si despagubire ori, altfel,
risca suspendarea si chiar excluderea din Consiliul Europei. |
|
[ Up
to Contents ] |
|
Scurta privire de ansamblu asupra regimului
de restituire |
 Am
prezentat deseori, din anul 2001, rezumate privind legislatia aplicabila
in domeniul restituirii. Pentru mai multe detalii, va rugam sa vizitati
Arhiva Romanian Digest™ pe
http://www.hr.ro/digest_archive.htm . Pe scurt, in anul 2001 a fost
adoptata Legea 10, privind regimul juridic aplicabil imobilelor
confiscate de regimul comunist in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie
1989, ce a permis victimelor sa solicite restituirea in natura a
proprietatilor lor preluate abuziv de stat ori, acolo unde restituirea
in natura nu mai era posibila, sa solicite restituirea prin echivalent.
In anul 2005, adotarea Legii 247 a reprezentat un pas major in procesul
de restituire si despagubire. Crearea Fondului Proprietatea a adus
speranta celor care nu puteau obtine, din diverse motive, restituirea in
natura a proprietatilor lor confiscate. Pentru a deveni un mecanism
eficace de despagubire, Fondul trebuia sa fie listat pe bursa, cel putin
pe Bursa de Valori Bucuresti. O lista aproape nesfarsita de ministere a
promit in mod repetat aceasta listare, insa, dupa cinci ani, Fondul
Proprietatea nu este inca listat pe bursa. Unul dintre motivele pentru
care CEDO a sanctionat statul roman, invocand faptul ca mecanismul de
despagubire prin Fondul Proprietatea nu este unul eficace, a fost acela
ca Fondul nu este operational, atat timp cat nu este listat pe bursa, si
nu reprezinta astfel o metoda reala de despagubire.
Intr-un efort de a eficientiza intregul proces, Legea 247/2005 a
stabilit ca Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor („ANRP”)
este singura autoritate competenta pentru a efectua evaluarea imobilelor
prin evaluatori independenti, pe baza unor standarde internationale de
evaluare, atunci cand era stabilita restituirea prin echivalent. Aceasta
prevedere ar fi trebuit sa opreasca intarzierile nejustificate in
solutionarea dosarelor de restituire, precum si interferentele
diversilor actori la nivel local in acest proces. Din pacate, in ciuda
aparentelor bune intentii ale legii, implementarea a fost extrem de
deficienta. Cinci ani mai tarziu, lipsa personalului adecvat, lipsa
documentelor necesare in dosar impiedica inca ANRP sa emita decizii la
timp ori, cel putin, raspunsuri adecvate la solicitarile de informatii
primite.
Un alt pas important a fost adoptarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului
nr. 81/2007, ce a acordat posibilitatea celor ce obtineau titluri de
despagubire sa opteze fie pentru despagubire in numerar, pana la o
limita de 500.000 RON, fie pentru despagubire in actiuni in Fondul
Proprietatea. In practica insa, au fost inregistrate din nou deficiente
in implementare. De exemplu, ca urmare a constrangerilor bugetare, la 1
iulie 2010 a intrat in vigoare Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 62,
potrivit careia emiterea titlurilor de plata a fost suspendata pe o
perioada de doi ani, ceea ce inseamna ca acele persoane ce au primit
titluri de despagubire pot fie sa primeasca actiuni in Fond, fie sa
astepte inca doi ani pana cand le vor putea fi emise titluri de plata.
In mod evident, nimeni nu poate prevede cand s-ar face plata efectiva a
despagubirilor in numerar, in aceste conditii. Cei care au optat sa
primeasca actiuni in Fondul Proprietatea se afla in aceeasi pozitie, ca
urmare a faptului ca Fondul nu asigura o despagubire efectiva prin
nelistarea sa pe bursa. Listarea este acum planificata pentru sfarsitul
lunii ianuarie 2011. |
|
[ Up
to Contents ] |
|
Hotararea Pilot |
Istoric
 In
lumina numarului considerabil de decizii anterioare CEDO, ce au
sanctionat statul roman pentru incapacitatea sa de a implementa un
sistem adecvat si eficient de restituire si despagubire, in februarie
2010 Curtea a luat in considerare posibilitatea de a aplica procedura
hotararii pilot impotriva Romaniei, in doua cazuri ce aveau ca obiect
restituirea unor imobile preluate abuziv de statul comunist, in perioada
6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. S-a considerat ca o asemenea
potentiala masura va genera reactii din partea guvernului roman, insa,
din pacate, nu s-a intamplat asa. Astfel, in data de 12 octombrie 2010
Curtea a emis hotararea pilot impotriva Romaniei.
Scurt istoric asupra Hotararii Pilot emise
de CEDO
Hotararile pilot emise de CEDO identifica probleme juridice
controversate, cu care s-au confruntat foarte multi cetateni ai statului
respectiv si care, in consecinta, au introdus actiuni in justitie
impotriva unui stat care fie nu a avut intentia, fie nu a avut
capacitatea de a furniza solutii adecvate. Ca urmare a acestei proceduri,
Curtea emite decizii in situatii ce au generat actiuni multiple in fata
Curtii, ce atesta deficientele sistemului juridic ale statului respectiv.
O hotarare pilot indica masurile generale ce trebuie adoptate pentru a
elimina problemele ce au generat numarul mare de actiuni in fata CEDO.
Odata hotararea pilot adoptata de Curte, toate cazurile similare aflate
pe rolul Curtii sunt supendate, pana cand statul impotriva caruia a fost
data hotararea va adopta toate masurile necesare pentru a remedia
situatia.
Scurta prezentare a Hotararii Pilot Maria
Atanasiu et. Alt.
Cazul Maria Atanasiu et. Alt. vs. Romania se refera la restituirea
proprietatilor confiscate de statul comunist roman si priveste in
principal incapacitatea reclamantilor de a obtine acces in instanta
pentru restituirea imobilului nationalizat, precum si intarzierile din
partea autoritatilor administrative in judecarea cererii de restituire.
In acest caz, Curtea a decis ca a avut loc incalcarea articolului 6 din
Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale,
i.e. dreptul la un proces echitabil intr-o perioada rezonabila de timp,
precum si a articolului 1 din Protocolul 1, i.e. protectia dreptului de
proprietate. Astfel, statul roman este obligat sa adopte toate masurile
necesare pentru a garanta drepturile cetatenilor sai de a primi inapoi
imobilele ce le-au fost confiscate in trecut ori despagubiri reale.
In Hotararea Pilot, Curtea a invocat numarul mare de actiuni similare pe
rolul CEDO si a mentionat faptul ca, in ciuda sanctiunilor repetate,
statul roman nu a identificat inca o modalitate adecvata de a solutiona
problemele structurale ale sistemului de restituire si despagubire.
Intrucat o hotarare pilot este data tocmai pentru a oferi sprijin si
asistenta statului respectiv pentru a-si rezolva probleme de sistem la
nivel national, Curtea a extins cercetarea sa dincolo de limitele
cazului individual supus atentiei sale, in interesul unor alte persoane
potential afectate de aceleasi probleme. Inainte de emiterea Hotararii
Pilot, Curtea a mai emis decizii ce stabileau incalcarea de catre statul
roman a prevederilor articolului 6 (1) din Conventie, precum si a
articolului 1 din Protocolul 1, reflectand viciile sistemului roman de
restituire si despagubire .
Unele dintre deciziile Curtii au evidentiat supraaglomerarea
autoritatilor cu dosarele de restituire si, in consecinta, incapacitatea
lor de a oferi despagubiri efective solicitantilor. De exemplu, Curtea a
mentionat ca in mai 2010, dintr-un total de 68.355 de dosare
inregistrate la Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor,
21.260 au fost solutionate in sensul acordarii titlurilor de despagubire,
si mai putin de 4.000 de plati fusesera efectiv efectuate .
De asemenea, Curtea a mentionat ca intr-adevar schema de restituire
reprezinta fara indoiala costuri pentru bugetul de stat, iar listarea
Fondului Proprietatea pe bursa ar putea reduce solicitarile de
despagubiri in numerar si, in consecinta, aceasta ar diminua presiunea
asupra bugetului de stat.
Efectele Hotararii Pilot
Prin Hotararea Pilot, Curtea a stabilit ca trebuie implementate urgent
proceduri simplicate si efective, pe baza unei legislatii si practici
administrative si judecatoresti coerente, pentru a asigura solutionarea
rapida a miilor de solicitari de restituire.
Intrucat Hotararea Pilot are drept scop crearea unui plan care sa
permita despagubirea rapida, la nivel naional, a tuturor persoanelor
afectate de problemele structurale identificate de Curte, Hotararea
Pilot a mai stabilit si ca toate cazurile similare, aflate pe rolul sau,
vor fi suspendate pana la adoptarea de catre statul roman a masurilor
generale avand drept scop remedierea problemelor respective. In cazul
specific al acestei Hotarari Pilot, in lumina numarului mare de actiuni
introduse pe rolul CEDO, avand obiect similar, Curtea a decis
suspendarea analizarii acestor cazuri pentru o perioada de 18 luni, timp
in care statul roman are obligatia de a adopta toate masurile necesare
pentru a asigura o despagubire efectiva a solicitantilor, potrivit
legislatiei nationale.
Totusi, Curtea nu a impus statului masurile pe care va trebui sa le
adopte. Este obligatia statului roman de a identifica solutia adecvata,
de a adopta masurile necesare si, ulterior, de a le implementa. In
timpul supervizarii implementarii Hotararii Pilot, Comitetul de Ministri
al Consiliului Europei poate sa emite decizii interimare ori hotarari
prin care sa-si exprime ingriorarea ori prin care sa incurajeze statul
ori sa faca sugestii cu privire la executarea Hotararii Pilot. In cazul
in care Comitetul va considera ca, la finalul perioadei de 18 luni,
Romania nu a indeplinit obligatiile stabilite prin Hotararea Pilot,
statul va fi notificat si i se poate solicita chiar sa se retraga din
Consiliu, reprezentanta sa poate fi retrasa ori poate fi exclus din
Consiliu.
[1]
Viasu vs. Romania (9 decembrie 2008), Faimblat vs. Romania
(13 ianuarie 2009) ori Katz vs. Romania (20 ianuarie 2009).
[2]
Date furnizate de ANRP, conform comunicatului de presa publicat de CEDO
pe pagina sa de internet la 12 octombrie 2010, cu privire la Hotararea
Pilot |
|
[ Up
to Contents ] |
|
Posibile remedii |
Desi nicio decizie emisa anterior de Curte nu a determinat statul roman
sa faca eforturi substantiale pentru a remedia problemele sistemului de
restituire si despagubire, efectul imediat al Hotararii Pilot este altul.
Intrucat statul este acum obligat ca, intr-o perioada de 18 luni, sa
adopte masurile ce trebuie as remedieze deficientele sistemice, dupa
publicarea hotararii, primul-ministru a anuntat in mass-media ca
guvernul va analiza, impreuna cu Ministerul de Justie, aceasta Hotarare
Pilot si, ulterior, va decide masurile ce trebuie adoptate pentru a se
conforma prevederilor hotararii.
Chiar daca CEDO nu a stabilit masurile ce trebuie adoptate de Romania,
Hotararea Pilot se refera totusi la anumite disfunctii din sistem, ce ar
trebui luate in considerare de autoritatile nationale romane. Curtea a
stabilit ca statul roman ar trebui sa adopte masuri pentru a inlatura
toate obstacolele in calea exercitarii efective a deptului la restituire
si despagubire si pentru a furniza mecanismul adecvat de despagubire a
reclamantilor. De exemplu, Curtea a considerat ca armonizarea
legislatiei actuale ar reprezenta un pas in directia potrivita, insa
numai daca va fi insotita de instituirea unor proceduri simplificate ce
ar permite reclamantilor sa primeasca solutii in dosarele lor in
perioade mai scurte de timp si in mod profesional. De fapt, una dintre
deficientele centrale ale sistemului, evidentiata ca atare de Curte,
este lipsa functionalitatii institutiilor implicate in procesul de
restituire, precum ANRP or Comisia Centrala pentru Stabilirea
Despagubirilor. Din pacate, reclamantii sunt nevoiti in continuare sa
astepte perioade extrem de lungi de timp pana primesc solutii ori
raspunsuri de la ANRP. Asemenea institutii, precum si autoritatile
locale competente sa solutioneze solicitarile de restituire ale
imobilelor ar trebui sa aiba atat bugetul necesar, cat si personal
specializat care sa le permita sa solutioneze cererile de restituire la
timp si eficient. Absenta unor termene pentru procesarea dosarelor
reprezinta o alta deficienta a sistemului. Curtea a recomandat in mod
repetat Romaniei sa instituie proceduri de examinare a a dosarelor in
timp „rezonabil” si in ordine cronologica, pentru a evita discriminarea
si nedreptatea fata de cei ce cauta de fapt sa obtina acum o reparatie
pentru injustitiile din trecut. |
|
[ Up
to Contents ] |
|
Concluzii |
 Este
foarte trist atunci cand un stat, care a efectuat pasi importanti pentru
a reusi sa ofere o despagubire reala victimelor comunismului, este
sanctionat de CEDO pentru aspecte ce, de fapt, denota incompetenta si
indiferenta fata de implementarea efectiva a sistemului de restituire si
deapagubire. Dupa ani in care urgenta rezolvarii acestor probleme a fost
ignorata, Romania a primit o sanctiune dura din partea Curtii, prin
aceasta Hotarare Pilot. Hotararea Curtii aduce rusine in locul unei
recunoasteri care ar fi fost firesc sa existe fata de un stat care
doreste sa ofere o reparatie victimelor sale, insa numai daca sistemul
de restituire si despagubire ar fi fost implementat rapid si eficient.
Romania are acum la dispozitie 18 luni in care sa demonstreze
Comitetului de Ministri, sub supravegherea caruia trebuie sa adopte
masurile necesare, ca, dupa 20 de ani de inactiune, se afla in cele din
urma pe drumul cel bun. Alternativa este cu adevarat inacceptabila.
Amprenta pusa asupra imaginii tarii, precum si riscul de a fi suspendata,
daca nu chiar exclusa din Consiliul Europei, reprezinta masuri pe care
Romania nu si le poate permite. |
|
[ Up
to Contents ] |
Editors Note: It is our policy not to mention our clients by name in
The Romanian Digest™ or discuss their business unless it is a matter of
public record and our clients approve. The information herein is correct
to the best of our knowledge and belief at press time. Specific advice
should be sought from us, however, before investment or other decisions
are made.
Copyright 2010 Rubin Meyer Doru & Trandafir, societate civila de avocati.
All rights reserved. No part of The Romanian Digest™ may be reproduced,
reused or redistributed in any form without prior written permission
from the publisher.
|
RUBIN MEYER DORU & TRANDAFIR
societate civila de avocati
Str. Putul cu Plopi, Nr.7, Sector 1
Bucharest, Romania
Tel: (40) (21) 311 14 60
Fax: (40) (21) 311 14 65
E-Mail:
office@hr.ro
VISIT OUR WEB SITE:
http://www.hr.ro
The Romanian Digest Archive
|
AFFILIATED WITH:
Herzfeld & Rubin, P.C.
125 Broad Street
New York, New York 10004
Tel: (212) 471-8500
Fax: (212) 344-3333
http://www.herzfeld-rubin.com
Long Island Office
Herzfeld & Rubin, P.C.
1225 Franklin Avenue, Suite 315
Garden City, New York 11530
Tel: (212) 471-3231
Herzfeld & Rubin LLP
1925 Century Park East
Los Angeles, California 90067
Tel: (310) 553-0451
Fax: (310) 553-0648
Chase Kurshan Herzfeld & Rubin
354 Eisenhower Parkway, Suite1100
Livingston, New Jersey 07039-1022
Tel: (973) 535-8840
Fax: (973) 535-8841
Israeli Affiliated Law Firm
Balter Guth Aloni & Co.
96 Yigal Alon Street,
Tel Aviv, 67891, Israel
Tel: +972-3-511-1111
Fax: +972-3-624-6000 |
|
|
New York — California — New Jersey — Romania |
|
If you no longer wish to receive emails
from us, please send an e-mail with UNSUBSCRIBE
in the subject line to
Romanian.Digest@hr.ro. |
|
